Noi

27 noiembrie 2008


EU…ma doare fiecare cuvant
Si-am plans in fiecare litera
Nu sunt decat un puzzle de mii de cioburi…
Alegi sa ma spargi sau sa m-alini ?
Ma vei blestema cu fiecare raza de soare
Ce se va reflecta in mine
Sau ma vei iubi cu fiecare nor ?
Uite, se scutura frunzele de toamna si vant
Si-mi legan visele in ochii tai..
TU… de unde vii si un’ te duci ?
De ce m-atingi si nu ma frang ?
De ce te tin si nu dispari ?
De ce imi esti ? De ce ma curg ?
Ma vei iubi cu fiecare raza ?
Ma vei uri cu fiecare nor ?
Se leagana visele in toamna si-n vant,
Se scutura frunzele de-albastru si cant…
Ma doare fiecare litera
Si-am plans in fiece cuvant…

( azi, 27 noiembrie 2008)

Cadoului meu de Craciun


In fiecare zi realizez tot mai mult ca mi-am primit timpuriu cadoul de Craciun. Si ce e si mai frumos si mai uimitor, e faptul ca e cu adevarat un dar si nu doar pentru acum, ci pentru toata viata.

Inca ma mai minunez si-mi umbla prin minte ganduri ca nu il merit, ca e prea mult, ca eu nu am facut nimic ca sa ma simt demna de el, ba din contra, am facut multe pe dos.
A aparut cand nu ma asteptam, cand credeam ca viata mea o sa ia o cu totul alta intorsatura. Si a facut ca totul sa fie normal, firesc, de parca ar fi fost aici dintotdeauna. Ce-i drept, a fost mereu cu mine... l-am cautat (asa cum am crezut de cuviinta, mai stangace uneori), l-am asteptat si totusi nu aveam rabdare. Mi-am lasat sufletul sa se sparga in mii de bucati, am luat cioburile si m-am straduit sa le pun laolalta de fiecare data. M-am intepat, m-am taiat, mi-am privit chipul in imperfectiunea lor: eram la fel de imperfecta. Si sunt in continuare.

Sufletul meu nu-i decat un puzzle de cioburi lipite. Numai lacrimile il mai spala si-l mai purifica uneori, in momentele in care nimeni nu stie, atunci cand nimeni nu vede... Omul trebuie sa mai si planga in viata! Da, ii face bine. Am voie sa plang, stiu. Am voie sa sper, sa cred si sa iubesc. Si totusi, candva stiam ca nu merit nimic, ca nu am voie sa sper, pentru ca sufletul e fragil, ca nu am voie sa cred, pentru ca oamenii-s parsivi, ca nu am voie sa iubesc, pentru ca cineva ma va rani...

A venit vremea... e bine, e cald, e firesc, e finut si gingas... ce daca afara e frig de crapa pietrele? Mie mi-e cald mereu. Ce daca oamenii spera, viseaza, doresc si nu primesc? Am invatat sa rabd si sa accept ca nu tot ce vreau imi este si de folos. Ce daca valorile s-au rasturnat si lumea s-a schimbat? Nu ma voi rasturna cu ea. Darul meu de Craciun, darul pentru viata mea de aici inainte, merita tot ce am si mai ales tot ceea ce nu am! Tot ce sunt si tot ce nu sunt, dar as putea sa fiu!...



Paula Seling-De gresesc
Asculta mai multe audio Muzica »

Cuvinte care elibereaza

25 noiembrie 2008

Romanul unei psihanalize, scris de Marie Cardinal.

Dupa primele pagini, cand am realizat despre ce e vorba, mi-am dat seama ca citesc poate prea tarziu aceasta carte.
Acum cativa ani cineva avea nevoie de mine, de intelegerea mea si de ajutorul meu. Acum stiu ca nu am inteles-o suficient, oricat m-am straduit. Nu pot decat sa sper ca m-a iertat pana acum sau macar ca o va face la un moment dat.
Dar imi e de folos cartea si abia astept sa o duc pana la capat. Ma fascineaza subiectul. Nu va dezvalui nimic! Daca macar titlul va starneste curiozitatea, va recomand s-o cititi.
Tot ce pot sa va spun e ca sufletul omului e complex, ca psihicul ne poate juca feste, dar ca sta in puterea noastra sa ne vindecam, sa ne "eliberam." Cu putin ajutor, daca simtim ca singuri nu am face fata! Lectura placuta!

Retrospectiva

Ma pipai prin mine,
prin timp si prin tine
Am orbit devreme si
nu mai stiu cine-am fost…
Viitorul meu imi intalneste prezentul,
iar trecutul se-ascunde prin umbre…
Ma pipai prin mine,
prin zilele si noptile unui adult prematur-
coaja de prunc atemporal…


N-am mai postat de mult o poezie de-a mea pe aici. Aceasta e cam veche, ce-i drept, e scrisa acum cativa ani de zile. Am revazut data si mi-am amintit pana si in ce conditii am scris-o. Eram la Mizil, Prahova, localitatea bunicilor mei din partea tatalui. Bunicul nu mai era cu noi de doi ani. Si realizam cat de schimbat era totul in casuta aceea, ce pustie era fara el, cat de singura se simtea bunica, cat de mult crescusem eu. Gandurile s-au pus in miscare, s-au invalmasat si au dat la iveala versurile de mai sus.

Mi-e dor sa scriu ceva nou! Nu am mai scris de cateva luni deja. Mi-am pierdut regularitatea dupa liceu, cand am intrat la facultate si am inceput sa ma formez pentru domeniul pentru care ma pregateam. Acum inca sunt in faza de asimilare de noi experiente, de noi sentimente. Le strang in suflet, ca pe-o recolta, le triez, te spal, le usuc sau le gatesc, in functie de stare si apoi am de gand sa le scot la lumina colii de hartie.

Uite ceva ce ii pot cere lui Mos Craciun: inspiratie si cuvinte potrivite! :D

Cenzura in blogosfera?

Primul blog sanctionat din Romania: SFINX667!

Eu am citit pe blogul Emei aceasta "minunata" intamplare. Mai multe detalii gasiti aici, adica blogul si articolele pentru care s-a decis sanctionarea.

Prima zapada!

24 noiembrie 2008

Am primit o noua sarcina. :D Sa ii scriu lui Mos Craciun. :))
Daaa, sunt si eu copil. :"> Si pentru ca tot ma bucur de copilul din mine, weekendul acesta m-am desfatat cu zapada. :x

Au fost cele mai faine zile de pana acum. Pentru linistea pe care mi-au adus-o, pentru oamenii cu care le-am petrecut, pentru zapada de care anul trecut, in perioada asta, mi-era atat de dor. Si ieri m-a nins, eram un om de zapada ambulant. :D Desi ma chinuiam sa vad printre fulgii de nea ce-mi bateau direct in fata, cand si-au terminat parada, mi-am lasat zdurdalnica amprentele pasilor pe covorul alb, proaspat asternut si am admirat peisajul. Frig, viscol? N-am mai simtit nimic! Sufletul meu era fericit! :D

Si-acum trebuie sa incep scrisoarea catre Mos Craciun. :)) Nu stiu daca i-am scris vreodata, stiu ca am avut anul trecut o tentativa, cand eram departe. Nu stiu daca am fost cuminte anul acesta, ca sa-mi permit sa-mi doresc ceva. Stiu doar ca s-au intamplat multe, ca la sfarsitul anului trecut imi doream sa pot sa respir si eu; nu s-a intamplat asa ceva, au venit toate val-vartej peste mine, unora le-am facut fata cu brio, unora mai putin; intr-un final vad ca inca traiesc si mi-e bine. Nu stiu daca Mosu' stie ca eu am primit deja cadoul pe care mi l-am dorit mereu. :D Iar daca nu stie, il anunt acum. :x Insa tot o sa-i scriu, inca am dorinte, numai ca de data asta nu-mi (mai) doresc nimic pentru mine. :p

Asa ca, daca dispar de pe aici si imi fac rar simtita prezenta, sa stiti ca ii scriu Mosului si ma straduiesc sa scriu fooooarte caligrafic. :D



Proconsul - Prima zapada
Asculta mai multe audio Muzica »

* detin drepturi de autor pentru fotografia acestei postari! Multumesc!

Tudor Gheorghe - Au înnebunit salcâmii !

20 noiembrie 2008

Indiferent de vremea de afară, ceva sau cineva îţi poate aduce-n suflet... primăvara! :)
Multumesc! :*

Fii OM!

19 noiembrie 2008

Pentru ca mai exista compasiune in societatea asta bolnava de depersonalizare! Pentru ca sunt suflete care au nevoie de ajutor si oameni care pot da acest ajutor! Pentru ca indiferenta doare si poate chiar ucide! Pentru ca vreau sa fiu eu si sa spun si sa fac ceea ce simt ca e bine in acord cu principiile mele! Pentru ca, inainte de a fi femeie, fiica, prietena, iubita, sunt om!

Erika are nevoie de ajutor! Citeste aici ce se face deja pentru ea!

Rugaciunea


Iarta-mã si ajuta-mã
si spala-mi ochiul
si intoarce-mã cu fata
spre invizibilul rãsãrit din lucruri.

Iarta-mã si ajuta-mã
si spala-mi inima
si toarna-mi aburul sufletului,
printre degetele tale.

Iarta-mã si ajuta-mã
si ridica de pe mine
trupul cel nou care-mi apasa
si-mi striveste trupul cel vechi.

Iarta-mã si ajuta-mã
si ridica de pe mine
ingerul negru
care mi-a indurerat caracterul.

(Nichita Stanescu, vol. "Maretia frigurilor")

Dor...

17 noiembrie 2008


De sase ani sunt fara tine, iar de doi nu mai am niciun bunic. Si n-am uitat nici acum ziua aceea... dimineata in care tata a raspuns la telefon, buimac de somn si a primit vestea ca nu mai esti... Imi amintesc si acum expresia de pe chipul sau... si reactiile mele in fiecare moment... nu am crezut, n-am vrut sa cred... pana cand, ajunsa in fata portii, m-am lovit de realitate... si bunica pentru o clipa nu m-a recunoscut, era ravasita complet... ne-a luat in brate pe mine si pe verisorul meu, ii era atat de dor de tine... ar fi vrut sa ne vezi, dar nu se mai putea...
Sunt sase ani de atunci... Tot ce ma consoleaza e gandul ca intr-o zi, pe care numai Dumnezeu o stie, ne vom revedea...
Azi imi amintesc de tine si de toti bunicii mei... azi imi amintesc si... doare!...

Bucuresti,Bucuresti, capitala europeana esti !?



Bucuresti , mai Bucuresti
Asculta mai multe audio Muzica »

Ferentari, Salajan, Rahova. Sau, altfel spus, darapanaturi, mizerie, sosele neasfaltate sau peticite de ochii lumii, blocuri vechi, imbracate in haine uscate pe dinafara balcoanelor, piete dezorganizate, trafic imposibil. Cu asta se mandreste Bucurestiul, capitala europeana.

Nu ma mira nimic din ce-am vazut, toate-s vechi, sunt probleme de ani de zile pe care nimeni nu le rezolva. Stau si ma intreb pe ce criterii s-a facut asemanarea Bucurestiului cu Parisul si de unde a rezultat sintagma de "micul Paris". Odinioara poate-si merita din plin aceasta comparatie, acum totul lasa de dorit. In niciun colt din Paris, oricat de suburban ar fi el, n-o sa gasiti dedingrolada din periferiile bucurestene! Imi pare rau ca nu am niste fotografii, imaginile, se stie, spun mai multe decat 1000 de cuvinte!

Statiile de RATB si de metrou, strazile, fatadele blocurilor sunt impanzite de afise cu oameni care promit cate-n luna si in stele daca ajung in Parlament. Intotdeauna se gaseste cine sa arunce in stanga si in dreapta cu promisiuni. Dar faptele unde sunt? Eu sunt satula de vorbe, se spun atat de usor... si uneori mint cu nerusinare...

Nu o sa zic nimic de alegerile din 30 noiembrie. Nu vreau! Sunt dezbatute peste tot si fiecare are ceva de zis despre ele! Eu nu mai vreau sa spun nimic! Decat ca, indiferent de rezultatul lor, consecintele se vor vedea. Si daca lucrurile vor sta ca si pana acum, Bucurestiul va fi cu adevarat capitala europeana cand o sa-mi vad eu ceafa fara ajutorul oglinzii!

Ruga

16 noiembrie 2008

Ia-ma cu tine, du-ma cu tine... inventeaza o lume pentru noi si scrie-ne o poveste cu final fericit... m-am saturat de finaluri triste, de incercari ratate, de clipe esuate... vreau momente placute, pline de caldura sufleteasca si de iubire...
Si ia cu tine un burete... Sterge-mi lacrimile uscate de cat te-am cautat, sterge-mi amintirile pasilor care-au alergat prin trecut si umbrele care-mi bantuie visele...
Ia-ma cu tine si nu-mi mai da drumul nicicand!

De ce?

14 noiembrie 2008

Ne pasa prea des de parerea celor din jurul nostru! Vrem aprecieri, laude, cuvinte frumoase de la oameni cu care, adesea, nu avem nimic in comun. Nu ne vedem adevarata valoare decat prin ochii celorlalti, nu suntem importanti decat daca cineva ne spune ca suntem. Oare pana cand? E chiar asa de greu sa invatam sa fim prin si pentru noi? De ce nu putem sa fim in concurenta doar cu noi insine, de ce nu ne putem stradui sa ne autodepasim, nu sa-i depasim pe altii si performantele altora? De ce sa nu ne stabilim noi obiective si praguri peste care sa trecem, fara sa ne pese ca in ochii altora nu suntem buni sau perfomanti? Ce stiu ei de fapt despre noi si capacitatile noastre?

Concurenta e buna, atata timp cat concuram cu noi insine! Cand concuram cu altii, deja devine boala generala si parintii isi streseaza copiii aiurea pentru ca nu sunt la fel de buni ca si copiii vecinului! Haideti sa fim seriosi, notele din scoala nu ajuta copilul sa devina om! Poate il ajuta doar sa intre la un liceu/facultate bun/buna sau uneori nici atat. Pentru ca puterile unui om nu se masoara in note, capacitatile sale nu se limiteaza la niste teorie tocita si retocita ca sa impresioneze nu stiu ce prof.

Societatea asta e bolnava si abia il astept pe primul care o sa ma contrazica! Anormalul a devenit normal, iar oamenii s-au depersonalizat prea mult pentru a se putea adapta societatii, lumii in care traiesc. De ce nu avem curaj sa fim noi insine? De ce ne e mai comod sa ne imitam unii pe altii decat sa ramanem asa cum ne-a lasat Dumnezeu: unici, irepetabili, originali?
De ce trebuie sa impresionam o lume bolnava cand singurii pe care ar trebui sa-i impresionam si sa-i stimulam suntem noi insine?
Intreb si eu ca si Cleopatra Stratan: De ce?



Cleopatra Stratan - De ce?
Asculta mai multe audio Muzica »

Pentru copilul din noi!

Pentru tine, pentru mine, pentru noi toti si pentru copiii din noi! Pentru ca "inocenta, puritatea si sinceritatea" pe care le regasim la copii, stau ascunse in ungherele sufletului nostru, trebuie doar sa fim constienti de ele si sa le ajutam sa iasa la iveala! :)



*am cautat un videoclip ca lumea, cu o melodie pe masura, dar fie nu avea codul html activat, fie nu-mi placea melodia; intr-un final am ramas la varianta aceasta!

Feeling

12 noiembrie 2008



Luis Armstrong-Somewhere over the rainbow
Asculta mai multe audio Muzica »


E o stare grozava de bine, de... implinire neasteptata, dar dorita si cautata de mult. Incerc s-o asimilez si sa ma invat cu ea. Par suspecta, colega mea ma intreba de ce sunt suparata in seara asta, dar mi-e bine si nu sunt invatata cu starea asta... adica... s-au intamplat destule in ultima vreme, au venit val-vartej si m-au luat prin surprindere... Si cu toate astea, mi-e bine, mi-e atat de bine!...E ca si cum in sfarsit mi-am gasit locul, rostul, ca si cum lucrurile s-au asezat asa cum trebuia, desi au existat momente in care as fi zis ca e de-a dreptul furtuna.
Acum ma gandesc la tot ce-a fost, prin cate am trecut ca sa ajung aici, cate am avut de invatat, cat m-am luptat cu mine si cat s-au luptat altii (mai bine zis altele, fetele stiu de ce :p) cu mine. Toate au avut un rost, desi la momentul acela nu am inteles nimic, desi m-am suparat si m-am razboit cu lumea, cu Dumnezeu si cu mine. Cu siguranta o sa mai am astfel de momente, acum macar o sa stiu sa le recunosc si o sa ma descurc altfel cu ele.



Luis Amstrong - What a wonderfull world
Asculta mai multe audio Muzica »

*nu fac reclama la vin, pur si simplu s-a nimerit de minune imaginea cu starea mea de acum!

Special

Pentru el, pentru ea, pentru el si ea, pentru voi! Auditie placuta!



Laura Stoica - Mai frumoasa
Asculta mai multe audio Muzica »



Celine Dion&Barbara Streisand - Tell Him
Asculta mai multe audio Muzica »



Sanda Ladosi - O noapte cu tine
Asculta mai multe audio Muzica »



Elton John-Sacrifice
Asculta mai multe audio Muzica »



Malina Olinescu-Mi-e dor de tine
Asculta mai multe audio Muzica »



Lara Fabian -Je t'aime
Asculta mai multe audio Muzica »



Laura Pausini - In Assenza Di Te
Asculta mai multe audio Muzica »

Crizanteme de suflet

11 noiembrie 2008

Pana azi, doua vaze pline cu crizanteme ne-au infrumusetat, mie si Andreei, camera. Au stat cuminti si ne-au suportat toanele, temperatura, au ascultat conversatii, confesiuni, au fost martorele unor sentimente timp de cateva saptamani. Azi mi-am luat la revedere de la ele. Si ma gandeam... cred ca asa e si cu prietenii si oamenii care conteaza cu adevarat in viata. Sunt langa tine, te sustin si te dojenesc, te desparti de ei o vreme (pentru studii, serviciu...), dar apoi revii langa ei si descoperi ca daca nu i-ai avea, viata ti-ar fi goala.

Noi se pare ca am demonstrat ca meritam sa crestem ceea ce incepusem sa sadim la un moment dat. Acum nu-mi ramane decat sa-ti daruiesc aceste flori ca simbol al prieteniei noastre, al anotimpului pe care-l incununeaza si al unei zile a ta ce va veni in aceasta luna si de care nu am uitat. ;)

Crizanteme pentru tine, moderatoare la inceput de drum!

Vremuri noi, metode noi :))

Hehe, vremuri noi, metode noi de a-ti face temele. :))
O asteptam azi pe colega mea, Andreea, sa-si faca abonament la metrou. Stateam in fund, pe scari si ascultam muzica la mp3 player. Mai jos cu o scara, un pusti, de vreo 12-13 ani, in aceeasi pozitie, avea pe genunchi doua caiete si scria de zor. :)) La un moment dat a scos si o carte, ca avea de facut un exercitiu din ea. Probabil ca astepta si el vreun coleg sau vreo colega care isi facea abonament si s-a gandit sa profite ca sa-si faca temele. Acum nu stiu daca se ducea la scoala sau venea, cert e ca am descoperit o noua metoda de a-mi face temele. =)) Daca va surade, puteti sa incercati, dar vedeti pe ce stati pe scari, ca sunt reci! :))

Iti mai aduci aminte...?


Îti mai aduci aminte, doamnã?
Era tîrziu si era toamnã,
Si frunzele se-nfiorau
Si tremurau în vîntul serii,

Ca niste fluturi chinuiti,
Ca niste fluturi rãtãciti
Din tãrile durerii.

Ti-aduci aminte iar de seara
Si-amurgu-acela violet,
Cînd toamna-si acorda încet
Pe frunza-i galbenã chitara?

Pe lac ce-n lunã se-argintase
Încet o lebãdã trecea,
Si pata-i albã se pierdea
În noaptea care se lãsase…

Si-atunci, doar inimã si vise,
Ne-am dus ca lebãda si noi,
Cãlcînd nisipul plin de foi
Sub ceata care-l umezise.

Asa nãscu în plinã toamnã,
Amorul meu ce-nmugurea
Sub foi ce toamna-ngãlbenea…
Îti mai aduci aminte, doamnã?

(Cincinat Pavelescu, 1872-1934)


Intr-o zi, cineva imi va pune si mie aceasta intrebare, "Iti mai aduci aminte, doamna?". Voi fi doamna lui si numai a lui si ne vom aduce aminte impreuna de toamna in care ne-am cunoscut, de momentele in care ne vom fi construit, pas cu pas, relatia... prietenie, incredere, comunicare, iubire... Peste ani si ani...



Mandinga - Dor de tine
Asculta mai multe audio Muzica »

Nostalgie

10 noiembrie 2008


Usor-usor incep sa recuperez cate ceva din ceea ce anul trecut, in perioada asta, mi se parea ca pierd. Am revenit dupa cateva zile petrecute acasa, cu parintii, cu prietenii, in linistea unui oras mic, poate prea mic, dar atat de linistit... Toamna si-a lasat si prin el amprenta. M-am plimbat anonima si tacuta pe strazile lui, rascolind cu picioarele gramezile de frunze cazute si nestranse inca. Cu fiecare adiere, cu fiecare frunza si fiecare gand, mi-am recapatat fortele.
Am ramas datoare cuiva pentru ca nu am reusit sa ne intalnim nici acum, dar o sa ma revansez cand nici cu gandul nu gandesti, draga Raluca. ;) Si mai sunt datoare unui omulet de care mi-e tare dor, dar pe care nu am reusit sa-l vad in acest weekend.
E toamna, e noiembrie, e nostalgie... dupa vremuri de demult, cu parfum frantuzesc, dar mai ales dupa vremurile ce vor veni. Azi am cate un "Multumesc!" din suflet pentru fiecare om pe care l-am intalnit pana acum, care mi-a zambit, care m-a iubit (sau inca ma mai iubeste), care m-a dojenit sau poate m-a certat; pentru fiecare om care, intr-un fel sau altul, mi-a marcat viata si m-a ajutat sa devin!...

Emergenza... d-amore!

5 noiembrie 2008


Azi nu sunt pregatita sa scriu despre tine, sau despre noi, cei ce am fost si cei ce vom fi. Azi vreau doar sa fiu si sa nu ma gandesc la nimic. Azi vreau sa profit de fiecare clipa, desi vremea e mohorata si neprietenoasa. Azi nu voi scrie despre tine, poate nici maine si nici alta data. Pastrez pentru mine tot ce a fost, intr-un ungher aparte... in speranta ca cel ce va fi langa mine va sti sa aibe rabdare. Si intelegere. Nu ma grabesc nicaieri. Nu vreau. Vreau pasi mici, dar siguri. Stiu foarte bine acum ce isi doreste sufletul meu. Poate celui care va veni nu-i va fi usor sa ajunga la mine, sa ma faca sa simt ceea ce trebuie. Dar nu-i va fi imposibil. Are nevoie de rabdare si de gingasie. Si sa nu ma intrebe nimic, daca eu nu sunt dispusa sa vorbesc. Sa lase totul sa vina de la sine. Usor-usor ma va invata pe de rost si impreuna vom invata sa crestem dragostea. Si va fi pentru totdeauna! Fara momente de razgandire, fara cale de intors. Doar noi doi, mereu.
Poate ca e ciudat si doare sa-mi fauresc din nou iluzii, dar cum as putea trai fara speranta ca intr-o zi va fi bine? Iar cand ii voi intalni privirea, sufletul meu il va recunoaste si va tresari incetisor. Si voi sti...



LAURA PAUSINI - Emergenza D'Amore
Asculta mai multe audio Muzica »

Vacanta


Aveam nevoie de un respiro, de o plimbare prin parc, printre frunzele asternute covor sub talpile mele. Zilele acestea n-au fost unele dintre cele mai bune, dar am reusit sa ma mentin pe linia de plutire, iar plimbarea de ieri mi-a mers la suflet!
De maine imi iau vacanta! Cateva zile, ce-i drept, pana luni, cand o sa revin in orasul acesta aglomerat, trist si grabit. O sa fie o vacanta binemeritata, in weekend se intampla lucruri frumoase. Desi, ceva imi spune ca inca de vineri o sa am parte de niste surprize extrem de placute.
Iar azi o sa ma bucur de un film la cinema inainte de minunatul seminar de comunicare. :D Mai multe detalii nu dau acum, poate... dupa publicitate! :))



The Corrs - Dreams
Asculta mai multe audio Muzica »

Pentru zile... triste!

Urme pe cer

3 noiembrie 2008

"Dragostea nu se naste adevarata, ea devine adevarata, daca tu alegi sa o cresti!"

Da, stiu, e nevoie de putin efort pentru a ajunge la dragostea adevarata. Dar cum o relatie presupune doi oameni, nu poate numai unul dintre ei sa aleaga sa creasca dragostea. E ceva ce trebuie sa faca amandoi. Si se pune o intrebare (sau se isca mai multe): cum stii ca omul cu care vrei sa incerci sa cresti iubirea, e omul potrivit? Scrie pe fruntea lui, in palme sau in ochi? Probabil ca da si probabil ca e nevoie sa stii sa "citesti".
Oare e adevarat ce spune o melodie din zilele noastre : "Do we search for soulmates all our life?"
Unii sunt norocosi, nu trebuie sa caute prea mult. Se cunosc, se iubesc acum si restul vietii lor. Altii tot cauta. Poate pentru ca nu stiu exact ce vor, poate pentru ca nu sunt dispusi sa faca anumite compromisuri, poate ca nu stiu sa accepte defectele partenerului si poate nici chiar pe ale lor. Sau poate pentru ca pur si simplu dau peste oameni care la randul lor nu sunt dispusi sa se implice asa cum trebuie intr-o relatie, care inainte de a-si cunoaste, intelege si accepta partenerul, nu se cunosc, inteleg si accepta ei insusi.
Nu sunt in masura sa dau retete pentru relatii perfecte, nici nu
cred ca exista. Nu sunt in masura sa judec sau sa critic pe unii sau pe altii care sunt in cine stie ce relatii. Dar sunt in masura sa-mi doresc un om care sa vrea sa creasca dragostea impreuna cu mine! Si sa fiu si eu un om cu care cineva sa-si doreasca sa faca acest lucru! Poate chiar am gasit acea persoana. Sau poate mai am de cautat si de asteptat. Raspunsul se afla in sufletul meu cu siguranta! Ramane sa-mi dedic un pic de timp pentru a-l asculta!







Aurelian Andreescu - Tu esti primavara mea
Asculta mai multe audio Muzica »

Pentru cei ce nu mai cred in dragoste!

"Eu nu m-am iubit niciodată pe mine. Am zis că mai întâi e el. El şi copilul nostru. Dacă aş fi putut să nu las pe umerii lui nici o greutate... făceam tot ce puteam pentru el. Poate că şi Dumnezeu m-a dat pe mine, aşa, lui."

S-au cunoscut cand ea avea 14 ani. Peste 2 ani s-au casatorit si s-au iubit o viata intreaga. Ea il mai iubeste inca, desi el nu mai e. O poveste de dragoste ce pare ireala si totusi e atat de adevarata. V-am starnit curiozitatea? Atunci cititi continuarea aici.

Eu pot, eu sunt...Magician! :D

1 noiembrie 2008

De ceva vreme imi tot rasuna in cap o melodie pe care nu stiu unde s-o gasesc. O cantau cei care, pe vremea copilariei mele si a multora dintre voi, faceau parte din echipa emisiunii "Abracadabra". Si melodia respectiva spunea cam asa ceva: "Sa fii copil e-un lucru serios/ Nimic pe lume nu-i mai frumos!" Va amintiti? Daca are cineva melodia, sa-si faca mila si de mine, un copil etern. :D Pana una-alta, va las cu amintirile si cu... Marele Magician! :D



Marele Magician
Asculta mai multe audio Diverse »

Risipa doare

Navigand pe internet astazi, am gasit ceva interesant, pentru suflet. Si de fiecare data cand dau peste asa ceva, ma bucur ca mai exista asemenea oameni, care se mai gandesc si la alte lucruri decat la goana asta nebuna pentru supravietuire. Atata timp cat ei exista (ce-i drept, cunosc si eu cativa :) ), lumea mai are o sansa.
Lectura placuta!

"Traim o viata de risipa si nu cred ca sunt multi cei care ma pot contrazice. Ce risipim? Probabil primul gand alearga la bani - doar banul invarte lumea, nu?! ei bine, nu despre bani vorbesc. Desi da, risipim si in domeniul financiar, rana e mai adanca in suflet decat in buzunar. Si culmea, cu cat rana e mai mare, cu atat o ignoram mai mult!

Risipim sanse. Fiecare zi e o noua sansa. Nenumarate posibilitati stau inghesuite in sertarul de unde ne scoatem sosetele frecandu-ne ochii de somn. Risipim sansa de a avea o zi plina de semnificatie pentru restul vietii, risipim sansa de a raspunde provocarii vietii de a trai frumos o zi, o luna, un an... o viata! Risipim sansa de a incepe ziua cantand si implicit, sansa de a o sfarsi cantand de zece ori mai infocat cand ne uitam la ce zi extraordinara am avut. Risipim sansa de a accepta noi provocari si, implicit, sansa unor noi reusite, fie ele de natura materiala, sentimentala, sau cognitiva...

Risipim vorbe. De nenumarate ori dam curs celor mai negre ganduri si porniri ale inimii care ne ies pe gura ca niste sageti otravitoare. Si din nefericire tinta atacului nu este altcineva decat persoana care ne este cel mai aproape si care este cea mai vulnerabila in fata noastra! Si de parca nu ar fi deajuns, dupa atac risipim vorbe dulci, de parere de rau si de iubire, vorbe care se cer rostite si ne ard inima, dar sunt blocate de un nod de incapatanare care ni s-a pus in gat si pe care nu il putem inghiti decat cu un pahar serios de sacrificiu de sine...

Risipim relatii. Incepand de la prietenii din copilarie pe langa care trecem prin oras si intoarcem capul ca si cum nu i-am recunoaste, pana la cel sau cea cu care am jurat ca vom ramane pentru totdeauna si care tanjeste dupa iubirea si atentia noastra. Iubim lucrurile si folosim oamenii - exact pe dos! Sufletele nu se mai deschid atat de usor, iar ranile demult vindecate pastreaza amintirea unei greselei pe veci neiertata. Strangem in pumni comori de tarana si nu putem sa dam mana nicicui. Si suntem surprinsi cand ne trezim la capatul vietii singuri!

Risipim energie in fata televizorului, computerului, unde trec orele peste niste fete inerte, hipnotizate. Viata se asteapta a fi traita, iar noi preferam sa o traim virtual! O viata virtuala, prieteni virtuali, locuri de intalnire virtuale, hrana pentru minte virtuala... da, ati inteles bine: hrana pentru MINTE VIRTUALA! Risipim sansa de a savura viata ca un copil o ciocolata!

Si uite-asa RISIPIM VIATA, balanganindu-ne prin ea de pe un picior pe altul... Ce pacat ca nu stim sa traim! Dar, mai mult decat atat, ce pacat ca nu vrem sa invatam sa traim! Vedeti voi,... prea ne credem atotstiutori si incapabili de greseli. Din cauza asta nu acceptam sfaturi. Din cauza asta nu ne asiguram inainte de a ne arunca in probleme cu capul inainte. Din cauza asta nu recunoastem ca am gresit. Din cauza asta risipim. Si din cauza asta viata noastra este plata.

Cata risipa!... Incepe sa doara..."

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS