Punctul pe "i"

3 octombrie 2008

Nu va mai agitati atat cand nu e cazul si cand eu nu ma agit! Nu mai puneti o mie si una de intrebari cand mie lucrurile-mi sunt clare si capul inca mi-e pe umeri! Nu mai cereti raspunsuri pe care vi le-am dat de atatea ori! Nu va mai inchipuiti ca sunt naiva si ca acum am deschis ochii in fata vietii! Nu ma mai subestimati, nu mai incercati sa ma cocolositi, e prea tarziu pentru asta, exista o vreme pentru fiecare lucru in parte! Nu ma mai obositi cu reactii de panica, nu e cazul, sunteti oameni maturi! Si la capatul pamantului de as pleca si tot nu v-ati agita asa ca acum, cand plec doar la cativa pasi de voi! Nu, nu vreau sa mai vin prea curand pe acasa! Vreau liniste, vreau ordinea mea din ganduri, vreau organizarea de care stiu ca sunt capabila, vreau ritmul meu si deciziile mele!

Va inteleg si pe voi, ca vremea a trecut si totul isi spune cuvantul asupra voastra! Va inteleg nervii si stresul din fiecare zi, va inteleg raspunsurile, cum stiu sa ghicesc si intrebarile! Va inteleg freamatul si grijile pe care vi le faceti! Dar uitati-va bine la mine: am crescut! Nu mai sunt de mult copil! Eu stiu asta si am acceptat! Stiu ca si voi stiti, dar acceptati mai greu ca nu mai sunt dependenta de voi, ca timpul m-a crescut si am invatat sa stiu, usor-usor, ce vreau de la viata si ce sa fac pentru asta!

Acum e vremea mea, e provocarea mea, e pariul meu cu mine si vreau sa ma ocup de toate in stilul meu, in ritmul meu! Asa ca nu va mai risipiti energia incercand sa ma ajutati asaltandu-ma cu intrebari, pentru ca eu sunt destul de lamurita, de organizata si de capabila sa ma descurc! In mine e calm si e bine. Nu mi-am planuit viata pe urmatorii 3 ani si nici macar secunda ce vine. Dar asta nu ma deranjeaza cu nimic, iar cand o sa am nevoie de ajutor, o sa cer. E un ritm si un timp pentru toate, e o vreme in care exist si sunt in putere, o vreme in care am chef si drag de toate si o vreme in care vreau pauza, sa nu vad, sa nu aud, sa nu stiu de nimic. Si pana la urma, e o vreme in care totul se termina si in care o s-o iau de la capat, dar in alt fel, intr-o alta existenta.

Timpul n-are rabdare si toate-s efemere; oricand va fi ceva ce veti considera ca n-am facut bine sau n-am facut deloc... in loc sa reprosati, ganditi-va ca poate prioritatile mele nu sunt aceleasi cu ale voastre pentru mine, dorintele noastre sigur nu coincid, caracterele nici atat. Sunt om, dar totusi nu sunt copia voastra fidela, nu am cum sa traiesc vise si ganduri ascunse-n voi, ci doar ce se naste-n mine.

Da, am crescut... poate e trist pentru voi, dar e o realitate. Vreau liniste, vreau ordinea mea din ganduri, vreau organizarea de care stiu ca sunt capabila, vreau ritmul meu si deciziile mele! Vreau un dram de incredere in omul care sunt si la devenirea caruia si voi ati contribuit! Vreau sa ma lasati sa fiu! Si atunci cand simt ca ceva ar fi trebuit sa iasa altfel, cand simt ca poate am dat gres, nu ma agasati cu reprosuri, lasati-ma, daca vreau, sa vin acasa, primiti-ma cu zambete, cu bratele deschise si dati-mi ragaz sa ma regasesc!...

3 comentarii:

ema spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
ema spunea...

http://www.youtube.com/watch?v=CFr2-jF7F28&feature=related

Sper sa mearga acum :)

Crengu spunea...

Multumesc, Ema! :) :* Uneori avem nevoie sa ni se aduca aminte ca si parintii nostri sunt oameni! :)

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS