De ce iubim barbatii?

31 octombrie 2008

Pentru ca Mircea Cartarescu s-a straduit sa ne lamureasca de ce iubiti femeile, pentru ca toata lumea incearca de mii de ani sa afle ce vor femeile, pentru ca ele sunt de pe Venus si ei de pe Marte, pentru ca, prostie sau nu, razboiul sexelor exista, pentru ca fara ei nu se poate, pentru ca ele nu se poate, pentru ca rau e cu rau, dar mai rau e fara rau, am incercat sa pun cap la cap motivele pentru care iubim barbatii. Precizez ca lista ramane deschisa, asadar puteti adauga propriile voastre motive! ;)


Pentru ca pur si simplu sunt. Pentru ca sunt foarte buni prieteni, iti dau sfaturi, iti ofera un umar pe care sa plangi si iti ridica moralul atunci cand un confrate de-al lor ti-a frant inima. Pentru ca, fiind frati, isi protejeaza surorile. Pentru ca si ei plang cateodata, oricat de greu ar fi de crezut. Pentru ca au ochi frumosi si maini puternice, care mangaie delicat. Pentru ca are cine sa ne care sacosile cand venim de la cumparaturi, pentru ca fac cele mai grele si stupide munci, ajutati de muschii pe care adesea si-i lucreaza la sala. Pentru ca uneori trebuie impinsi de la spate ca sa faca ceva, trebuie motivati, de fapt le place sa se rasfete, sa se lase rugati si sunt curiosi sa vada ce esti in stare sa faci pentru ei.

Pentru ca sunt sensibili, desi nu o arata si stiu sa fie obiectivi, cand e cazul. Pentru ca daca alt barbat se uita la iubita lor, creste sufletu-n ei ca e a lor, pentru ca daca sunt gelosi, devin copii si se stapanesc greu. Pentru ca le sclipesc ochii cand ii privim. Pentru ca stiu ca nu e de-ajuns sa le spunem ca ii iubim,t rebuie sa si stie sa ne tina langa ei. Pentru ca in spatele tuturor cuvintelor rautacioase pe care le spun uneori, se afla idei pragmatice si dezinteresate. Pentru ca isi culca capul pe abdomenul nostru si le place sa fie mangaiati. Pentru ca are cine sa se uite la fotbal, handbal, hockey, K1 si alte asemenea sporturi de forta. Pentru ca pot sa injure lejer si au ce sa-si "bage" cand viata e o c***a! :p

Pentru ca din cand in cand si amintesc ca ne iubesc si ne aduc flori si ne fac mici surprize. Pentru ca langa noi devin copii si se descopera pe ei insisi. Pentru ca sunt cei mai fericiti cand devin tati si ne umplu salonul de spital de flori. Pentru ca ne putem contrazice fara a ne lua de par cu ei si isi pastreaza calmul cand noi ne enervam in zadar. Pentru ca stiu cand sa taca si cand sa vorbeasca, pentru ca incearca sa se ascunda de intuitia feminina, dar nu pot, pentru ca stiu sa astepte, pentru ca au nevoie de noi, chiar daca nu recunosc, pentru ca dupa o cearta, recunosc ca au vorbit « prost si aiurea » si nu mai stiu cum sa-si ceara iertare. Pentru ca merg cu noi la plimbare cand ar vrea sa vada un film, pentru ca stau cu noi la gura sobei, cand ar vrea sa plece la sky.

Pentru ca oricum am da-o, tot avem nevoie de ei ca sa avem copii. Pentru ca apreciaza orice idee originala si indrazneata in intimitate si trebuie tinuti in suspans. Pentru ca se straduiesc sa faca curatenie, desi stiu ca nu au mana de femeie. Pentru ca pot sa fie cerebrali si stapani pe sine cand noi suntem foarte sentimentale. Pentru ca in bratele lor ne simtim in siguranta. Pentru ca atunci cand iubesc, stiu sa ne faca sa simtim ca suntem centrul universului lor. Pentru ca se dau peste cap o gramada atunci cand le place o fata si nu stiu de unde si ce replici de agatat sa mai scoata. Pentru ca sunt amuzanti, incercand sa ne cucereasca, chiar si atunci cand le cad ochii in decolteul nostru si uita sa-i mai ridice. :D :))

Pentru ca stiu cat suntem de delicate si ca avem nevoie de mult mai mult timp decat ei sa intram in atmosfera intimitatii. Pentru ca au grija sa ne faca sa ne simtim ca in al 9-lea cer si « e mai bine cu mana noastra ». Pentru ca si lor le e teama, pentru ca si ei sufera, pentru ca si ei s-au saturat de relatii ratate si alegeri aiurea, pentru ca isi doresc sa fie iubiti, pentru ca le place sa fie rasfatati si mangaiati, ca niste bebelusi. Pentru privirea de dimineata, cand abia se trezesc si ne spun « Buna dimineata ! » printre sarutari, pentru ca sunt cei mai buni bucatari, chiar daca nu le place sa spele vasele. Pentru noptile nedormite cand ne simtim rau, pentru zambetul de pe buzele noastre si fluturii din stomac, pentru privirea in care ne pierdem, pentru fiorii primei intalniri, primului sarut, primei nopti de dragoste. :">

Pentru ca, oricat de tare am crede la un moment dat ca-i uram, tot lor le apartine sufletul nostru. Pentru ca fara ei nu ar fi yin si yang, Adam si Eva, nu ar exista lumea si fara ei am fi de-a dreptul singure. Pentru ca, desi spunem ca toti barbatii sunt la fel, stim ca de fapt nu e adevarat, ca fiecare e special in felul lui si are acel ceva care ne scoate din minti. Pentru tot ceea ce sunt, pentru ceea ce nu sunt, dar ar putea sa fie, pentru tot ceea ce suntem noi atunci cand suntem cu ei!





MICHAEL BOLTON-WHEN A MAN LOVES A WOMAN
Asculta mai multe audio Muzica »

:)

Corneliu Serban (n. 8 martie 1937)


Amândoi

Minunea noastra simpla e ca iubim mereu
cu tainica uimire traita-ntâia oara;
ca ne aflam alaturi la bine si la greu,
senini când zarea poate si pentru noi sa moara.

Minunea nostra simpla e darul de a sti
ce-i dor, si ce-i tristete, si ce-i singuratate -
Minunea noastra simpla e c-am ramas copii
si ca la fel ramânem cât inima ne bate.


P. S. : Cu dedicatie tuturor celor ce stiu sa fie "amandoi"!

Vesti bune

28 octombrie 2008

Credeati ca am uitat de Teodora? In niciun caz. Teodora s-a intors pe 16 octombrie impreuna cu mamica ei din Italia, de la operatie si acum se reface. :)

P.S.: Iertati-mi stilul telegrafic, dar vestile bune se dau pe nerasuflate! :p

Ganduri de toamna

Viata noua, sentimente vechi, dar atat de noi si de frumoase. Oras nou, dar totusi cunoscut, casa si oameni noi. Oameni care dimineata pleaca la serviciu si aglomereaza strazile, tramvaiele, troleibuzele, metrourile, scarile rulante. Oameni care se grabesc... care au invatat sa se grabeasca, dand din coate, nefiind atenti la cei de langa ei, depersonalizati si individualisti totodata.
Unde se grabesc oare? De ce trec atat de neatenti si nepasatori? Oare pe ei nu-i deranjeaza iuresul asta, goana asta nebuna in care au intrat?
Si oare de cata satisfactie au parte? Au bani si confort sau iubire si liniste sufleteasca? Care cantareste mai mult? Depinde de fiecare om in parte!
E un loc si un rost pentru toti in lumea asta, asa nebuna sau poate, sanatoasa, cum e ea.

Eu iti multumesc tie pentru o toamna frumoasa, pentru ca ma apropii de mine si de Dumnezeu si de tot ce mi-am dorit vreodata si n-am stiut cum sa obtin. Sau poate ca am stiut, dar nu am avut curajul necesar. Imi dai forte noi, ma scoti neintrerupt din goana acestei lumi, ma asezi pe prag si ma faci sa ma privesc in adanc si sa realizez ce e important pentru mine de fapt! Multumesc!

Back :D

Meloterapie

3 octombrie 2008

... sau muzica pentru momente zbuciumate, cand sufletul vrea se aseze in matca lui...



Poets of the Fall - Sleep
Asculta mai multe audio Muzica »



jean francois maurice&maryse - la rencontre
Asculta mai multe audio Muzica »



Maria Buza Fluturi galbeni
Asculta mai multe audio Muzica »



Ofra Haza & Goran Bregovic
Asculta mai multe audio Muzica »

Autumn In New York - 07 - Elegy For Charlotte - Gabriel Yared & Miriam Stockley -

Punctul pe "i"

Nu va mai agitati atat cand nu e cazul si cand eu nu ma agit! Nu mai puneti o mie si una de intrebari cand mie lucrurile-mi sunt clare si capul inca mi-e pe umeri! Nu mai cereti raspunsuri pe care vi le-am dat de atatea ori! Nu va mai inchipuiti ca sunt naiva si ca acum am deschis ochii in fata vietii! Nu ma mai subestimati, nu mai incercati sa ma cocolositi, e prea tarziu pentru asta, exista o vreme pentru fiecare lucru in parte! Nu ma mai obositi cu reactii de panica, nu e cazul, sunteti oameni maturi! Si la capatul pamantului de as pleca si tot nu v-ati agita asa ca acum, cand plec doar la cativa pasi de voi! Nu, nu vreau sa mai vin prea curand pe acasa! Vreau liniste, vreau ordinea mea din ganduri, vreau organizarea de care stiu ca sunt capabila, vreau ritmul meu si deciziile mele!

Va inteleg si pe voi, ca vremea a trecut si totul isi spune cuvantul asupra voastra! Va inteleg nervii si stresul din fiecare zi, va inteleg raspunsurile, cum stiu sa ghicesc si intrebarile! Va inteleg freamatul si grijile pe care vi le faceti! Dar uitati-va bine la mine: am crescut! Nu mai sunt de mult copil! Eu stiu asta si am acceptat! Stiu ca si voi stiti, dar acceptati mai greu ca nu mai sunt dependenta de voi, ca timpul m-a crescut si am invatat sa stiu, usor-usor, ce vreau de la viata si ce sa fac pentru asta!

Acum e vremea mea, e provocarea mea, e pariul meu cu mine si vreau sa ma ocup de toate in stilul meu, in ritmul meu! Asa ca nu va mai risipiti energia incercand sa ma ajutati asaltandu-ma cu intrebari, pentru ca eu sunt destul de lamurita, de organizata si de capabila sa ma descurc! In mine e calm si e bine. Nu mi-am planuit viata pe urmatorii 3 ani si nici macar secunda ce vine. Dar asta nu ma deranjeaza cu nimic, iar cand o sa am nevoie de ajutor, o sa cer. E un ritm si un timp pentru toate, e o vreme in care exist si sunt in putere, o vreme in care am chef si drag de toate si o vreme in care vreau pauza, sa nu vad, sa nu aud, sa nu stiu de nimic. Si pana la urma, e o vreme in care totul se termina si in care o s-o iau de la capat, dar in alt fel, intr-o alta existenta.

Timpul n-are rabdare si toate-s efemere; oricand va fi ceva ce veti considera ca n-am facut bine sau n-am facut deloc... in loc sa reprosati, ganditi-va ca poate prioritatile mele nu sunt aceleasi cu ale voastre pentru mine, dorintele noastre sigur nu coincid, caracterele nici atat. Sunt om, dar totusi nu sunt copia voastra fidela, nu am cum sa traiesc vise si ganduri ascunse-n voi, ci doar ce se naste-n mine.

Da, am crescut... poate e trist pentru voi, dar e o realitate. Vreau liniste, vreau ordinea mea din ganduri, vreau organizarea de care stiu ca sunt capabila, vreau ritmul meu si deciziile mele! Vreau un dram de incredere in omul care sunt si la devenirea caruia si voi ati contribuit! Vreau sa ma lasati sa fiu! Si atunci cand simt ca ceva ar fi trebuit sa iasa altfel, cand simt ca poate am dat gres, nu ma agasati cu reprosuri, lasati-ma, daca vreau, sa vin acasa, primiti-ma cu zambete, cu bratele deschise si dati-mi ragaz sa ma regasesc!...

Unde-s multi, ecologizarea creste!

Umbrela Verde culege roadele muncii. happy
Campania initiata de Tuborg a castigat un Silver la PR Award. Mai multe detalii aici.

Umbrela Verde este o campanie de responsabilizare fata de mediu. Ea a fost initiata de Tuborg Romania, in vara anului 2007, cu sprijinul Ministerului Mediului si al Fundatiei Mereu Aproape.

Obiectivul campaniei este sa schimbe o mentalitate profund gresita a romanilor: “Gestul meu nu conteaza”. Sa-i convinga ca, impreuna, trebuie sa pastram Romania curata.

Felicitari pentru premiu si mai ales pentru initierea campaniei!

Stay!


Cui ai cerut voie cand ai intrat asa? Si de unde ai aparut, unde ai stat ascunsa pana acum? De ce ar trebui sa fiu sigura ca esti tu, cea pe care am asteptat-o mereu? Ce te face sa crezi ca de data asta vei ramane, ca nu-mi vei scapa iar printre degete? Cum sa fac sa te pastrez mereu? Cum sa te ingrijesc, cu ce te hranesti, ce sa-ti dau ca sa-ti priasca?

Atatea intrebari rasarite din senin... "Ce cauti tu in viata mea?/De ce-ai venit sa-mi tulburi somnul meu si linistea?" Ar trebui sa ma resemnez cu aparitia ta si sa te traiesc pur si simplu? Pana cand, pana unde? Vei ramane cu mine oare pana la sfarsitul timpului, pana la sfarsitul vietii si dincolo de ea, pana la Doamne Doamne si-napoi?

Si daca pleci iar, fara sa te uiti inapoi, dupa ce te hranesc cu vise, cu sperante, cu mine? Sa cred ca de fapt nu existi, ca esti o iluzie, o Fata Morgana? De cand te-astept, tu nici nu stii... ce-ti pasa tie de cautarile mele, de framantari si de-asteptari? Tu te ivesti ca din pamant si imi pretinzi totul! Dar ce-mi vei da in schimb, o viata de fericire sau o pustiire de mine? O viata cu tine sau o viata goala pana si de mine? De ce te-as crede? De ce as crede iar in tine? Doar te-am crezut de-atatea ori! Si uite acum, apari din nou, fermecatoare, cum te stiu... De ce te-as crede, de ce te-as mai primi in viata mea, de ce ti-as mai lasa deschisa poarta? Cum de ai stiut sa gasesti cheia? O ascunsesem atat de bine...

De ce nu te-as goni chiar in clipa asta, cand imi stai in fata si te-ntreb atatea? De ce taci? Cand o sa-mi raspunzi? Ma vad deja in ochii tai mari si luminosi... de ce? Din ce carti, din ce basme te-ai desprins? Si pentru ce? Si pana cand?

So many questions... si atatea raspunsuri care-si asteapta implinirea... I would give my life away... if only you could stay! STAY!!!! I will find my answers in your arms, hold me strong and... stay... this time don't go away, don't take away my wings again... imi esti datoare, atat de datoare... daca tot ai venit, ramai, te rog ramai mereu cu mine!...


P.S. : Foto trandafir- Mihai Nafureanu



Poets Of The Fall - Stay
Asculta mai multe audio Muzica »
 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS