Toamna se numara...amintirile!

14 septembrie 2008

Acum un an ma pregateam pentru o experienta inedita, pentru un vis ce urma sa devina realitate... nu mi-era teama, nu am sovait nicio clipa, simteam ca asa trebuie sa fie... mi-a placut acolo, am fructificat cum am stiut mai bine acea sansa, desi am avut si de pierdut... in timp, insa, am inteles ca nu, nu pierdusem nimic, daca ceva era sa fie al meu, era oricum, in afara oricaror conditii...

M-am intors aceeasi si totusi alta, simteam diferenta... Si ma pregateam de licenta, desi eram in mijlocul unei furtuni si nu ma simteam in stare de nimic. De prisos sa ma mai apuc sa multumesc cuiva, stiu sigur ca o sa mi se spuna ca nu-i datorez nimic.

Acum ma pregatesc pentru alta etapa, numai ca, la fel ca si in alte momente, parca nu-mi gasesc locul, parca nu stiu daca de asta am nevoie... si culmea, altadata era tot ce-mi doream... cat am putut sa ma schimb... sau doar am crescut?!... poate sunt si un pic nostalgica, melancolica, poate ca e racoare placuta afara si inceput de toamna... poate imi numar realizarile, cand de fapt imi numar amintirile una cate una, ca firele de nisip dintr-o clepsidra... daydream

Un comentariu:

Anonim spunea...

Poezia este un barbat care sta langa un copac,fumeaza si tace...-dupa B. Pasternak "Tristetea mea aude nenascutii caini/pe nenascutii oameni cum ii latra."-N. Stanescu

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS