Nu voi spune niciodată "te-am iubit"

22 august 2008

îţi sclipeau în ochi miliarde de stele
universuri se adânceau şi răsăreau
nu era mâine, nici azi nu era
iar ieri nu ar fi avut cum să fie
tristeţile şterse cu migală de pe file
atârnau la margine de pleoape
ca pe buzele genunii
le atingeam şi dispăreau fără nume
eram oameni şi închipuiam trunchiuri
adormeam seara lângă izvoare
visam drumurile galaxiilor spre zări îndepărtate
când ne trezeam, ne dureau tălpile de-atâta umblet
eram copii cu buzunarele pline de jocuri
în toiul verii vedeam în câmpie marea
în dimineţile de toamnă eram meri
ne lăsam inimile să cadă în iarba argintată
le sărutau fluturii şi surâdeam
azi suntem trişti, şi pragul uitat
visează sprijinit pe o tâmplă
nu mai deschidem, nu ne mai cheamă nimic
dincolo de infinit au plecat
cei mai buni ani ai fericirii
dar dacă el visează, să visăm şi noi
visul dă substanţă zilei care vine, visul creator
ne-am imaginat, la margine de timp, pământul
îmi imaginez în fiecare noapte răsăritul
nu voi spune niciodată „te-am iubit”
şi nu vei spune nici tu, te ador

(Mariana Fulger)

Niciun comentariu:

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS