Dualitate

15 august 2008

Inger si demon... Doua stari care alterneaza si concureaza pentru acelasi suflet...
O lupta care poate nu se va termina nicicand... Nu stii cand esti inger, nu constientizezi cand devii demon... dar daca-ti asculti cu atentie sufletul (da, sa-nvatam sa ne ascultam sufletul), el stie... el simte, el te poate ghida, te poate urca si te poate cobori, pentru ca numai el stie adevarul despre tine... dar de pret al Lui Dumnezeu pentru om, la fel ca si viata insasi si constiinta umana, sufletul e divinul din noi, e cel ce tanjeste sa ajunga acolo de unde nu ar fi trebuit nicicand sa cada...

Uneori inger, uneori demon... Ma zbat sa mentin ingerul la suprafata... demonul sta la panda si incearca sa profite de orice ocazie ca sa castige teren... cateodata ii aud ranjetul perfid, de parca ar sta in fata mea si m-ar privi cum ma lupt... ar vrea sa-mi strige ca n-o sa castig, dar stie ca l-am mai invins de atatea ori... pierderea unei batalii nu inseamna si pierderea razboiului...

E ciudat cum tocmai atunci cand crezi ca in sfarsit ai gasit ceea ce vroiai, ceva se intampla si te pune pe ganduri... si realizezi ca singura data cand chiar ai gasit ce ai vrut, s-a spulberat aproape fara sa-ti dai seama... E ciudat sa stai sa te gandesti la ce-ai trait si sa remarci o asemanare izbitoare intre situatii, de parca ai trece la nesfarsit prin stari si senzatii de deja-vu... ai vrea sa stii de ce trebuie sa fie asa, ce trebuia sa inveti, dar ai ratat... Te gandesti ca ai fi putut lua alte decizii, ca ai fi putut astepta mai mult, ca ar fi trebuit sa spui si sa faci altceva, ca ar fi trebuit sa lasi mai mult de la tine... Dar pana cand ai fi cedat, pana cand ai fi uitat sa mai fii tu? Compromisurile au si ele limita lor. Demnitatea inca exista, nu e o poveste de adormit copiii...

Demonul din tine ar vrea sa te certi, sa fii egoist/a, sa nu mai renunti in favoarea altuia, sa-l faci sa sufere pe omul de langa tine la fel cum suferi tu din cauza lui, sa calci peste cadavre pentru ceea ce iti doresti... dar ingerul ingenuncheaza, se roaga si plange pentru tine... stie ca esti un biet om, ca ai nevoie de ajutor ca sa te mentii pe drumul cel bun, are incredere in tine ca inca il mai auzi, ca inca-l mai simti... ar vrea sa-l vezi cat de speriat e cand se uita la chipul tau cuprins de manie... ar vrea sa simti cum te cuprinde cu bratele, incercand sa-ti dea din forta lui ca sa mergi mai departe... usor-usor uiti de suferinta din tine, uiti de samburele razbunarii care incercase sa prinda rod in adancurile tale... ridici capul, iti stergi lacrimile, te scuturi de praf, tragi aer in piept, te ridici si continui...

Acum stii ca nu esti singur/a prin viata... trebuie doar sa inveti sa-ti asculti sufletul; ingerul din tine te va tine in brate atata timp cat vei avea nevoie, el nu pleaca nicicand, ramane undeva in umbra si asteapta sa-l chemi... are incredere in tine... tu ai incredere in el?

Niciun comentariu:

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS