Ce bine ca suntem, ce mirare c-am fost!

21 august 2008



Directia 5 - Povestea noastra
Asculta mai multe audio Muzica »


A incetat de mult sa ma mai doara. Si pentru asta, intr-un fel, trebuie sa-ti multumesc. Schimbarea ta si deciziile pe care le-ai luat in urma, jocul pe care ai vrut sa-l jucam, toate m-au vindecat de tine.

Uneori imi parea rau ca nu mai vedeam in tine nici macar umbra trecutului comun, niciun semn al intalnirii sufletelor noastre. Aveam impresia ca suntem doi straini, "doua culori ce nu s-au vazut niciodata". Poate ca in timp chiar asa am devenit.

O vreme am regretat ca nu am gandit si actionat altfel, apoi am realizat cat de diferiti si cat de departe suntem unul de altul. Noi nu mai avem nimic in comun, nimic nu mai sta marturie ca ne-am fi intalnit candva, intr-un timp in care sentimentele se revarsau in spatiu. Nici macar micile suveniruri adunate intr-o punga de cadouri, ratacite printr-un dulap... nici ele nu mai vorbesc despre "noi"... Nimic din ce ai spus, gandit si facut dupa "noi" nu te tradeaza ca m-ai fi cunoscut. Fii bucuros, "copil intarziat", poti sa fii mandru de individualitatea si masculinitatea ta!

Asa cum am plecat din leaganul in care ne-am crescut unul pe altul, asa voi pleca si din matca mea. Voi invata sa ma adapostesc in matca altui rau, voi invata din nou sa ma revars, voi asculta povesti si voi sopti. Iar tu, de-i reveni vreodata asa cum cred eu ca ai vrea s-o faci... ei bine... tu va trebui sa-nveti din nou sa-noti!

Niciun comentariu:

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS