3 L

30 august 2008


Iti mai aduci aminte dara?
Era tarziu, sfarsit de vara!
5 ani s-au dus de atunci...
...uneori ma mai intreb ce s-a intamplat cu noi, dar tot eu ma trezesc la realitate si-mi dau seama ca nu mai are rost... eram copii, era frumos, parea firesc, parca ne stiam dintotdeauna, desi de-abia atunci, la sfarsit de august, ne cunosteam...
5 ani mai tarziu nu mai exista "noi"... a ramas doar povestea, povestea unor copii care s-au iubit, s-au crescut, au mers pe alte drumuri si intr-un final s-au schimbat... atat de mult incat nu se mai recunosc unul pe altul decat privind in trecut...


P.S.: 3 L-Long Lost Love (expresia nu-mi apartine, mi-am permis s-o imprumut :p. Merci, Adi! Si pentru titlu si pentru ca nu ai dat cu parul! biggrin )

"Baietii si fetele ce vor?"

Pentru ca aici s-a deschis o discutie pe cinste si mie au inceput sa mi se invarta rotitele prin capsor! :p Si melodia Andrei se potriveste de minune, zic eu! :p



Andra - Baietii si fetele ce vor
Asculta mai multe audio Muzica »

Cateodata le mai dau dreptate si baietilor cand ajung sa nu se mai implice in relatii de teama sa nu dea peste vreo poama. Ma minunez si eu de ce sunt fetele capabile in ziua de azi. In conditiile in care copile de 13,14 ani se plimba pe bulevard la 12,1 noaptea si discuta despre cine stie ce "bunaciune" de tip pe care au pus ele ochii intr-un limbaj de-ti vine sa-ti astupi urechile, ce-ar mai fi de spus? Sa zici ca pe vremea ta nu era asa si sa risti sa pari batran/a inca de la 20 si ceva de ani? Si totusi, da, zic eu: pe vremea mea nu era asa! :D Sau poate ca era, dar parintii mei stiau ca dupa 10 seara o fata de 13 ani nu mai are ce cauta hai-hui pe strazi, astfel incat la 12-1 visam de mult. ;))

Intotdeauna am zis ca parintii sunt de vina pentru ceea ce sunt copiii lor. Macar pana isi dau ei seama ce cauta in lumea asta si ce vor de la ea, pentru ca atunci pot sa decida si singuri ce e sau nu bine pentru ei. Acum, cum ajung fetele de 13,14 ani adevarate pitipoance, asta n-as mai sti cu siguranta sa spun. Cine stie ce e in capul lor! La varsta asta ai impresia ca tot ce zboara se mananca si ca atare multe cred orbeste in primele vorbe de iubire pe care le aud de la vreun baiat.

Ce urmeaza? Poi, inima franta, inocenta pierduta cine stie pe unde sau, in cel mai rau caz, furata. Si daca mai au si prietene mai mari ca ele si "mai trecute prin viata", sigur la urmatoarea relatie pe care o s-o aiba o sa auda lucruri de genul "Nu pune suflet, nu te implica, ai vazut ce-ai patit ultima data! Nu sta doar cu el, esti tanara. Ai innebunit, te legi la cap fara sa te doara?" Rezultatul? Tentative de "femmes fatales"! Daca acasa mai au si o mama plina de regrete, "Sa nu faci ca mine! Sa pui ochii pe unul cu bani, ca uite eu cat am tras la viata mea, ca n-am avut!", devine un fel de lait-motiv si asa ajung unele inca din frageda pruncie materialiste.

Normal ca in timp pot sa judece si singure daca e bine asa sau nu, pot sa aleaga. Unele raman cum au fost invatate, altele dau peste cate-un baiat painea lui Dumnezeu pe care-l pierd din cauza felului in care sunt, se dau cu capul de sus si-l vad pe cel de jos si se schimba.
Intotdeauna va fi un cerc vicios: un baiat care a dat peste o fata care l-a calcat in picioare, va spune ca toate fetele sunt fufe, iar o fata care va da peste un bou, va fi sigura ca toti baietii sunt boi. Dar exista si altfel de cazuri: fie de baieti care vor fete bogate, fie de unii care au suferit foarte mult pentru ca fata pe care-au iubit-o a ales sa se desparta de ei si ca atare se razbuna pe urmatoarele prietene pe care le vor avea. Si aici nu cred ca e vina fostelor lor prietene, care au investit si i-au iubit la randul lor, aici e vorba baietilor ca se lasa schimbati asa.

Subiectele de genul acesta nu cred ca vor avea vreodata sfarsit, putem sa discutam in fiecare zi si tot nu le vom epuiza. Important e ca in momentul in care ne dam seama de ce e cineva intr-un anume fel si nu altfel, sa-l ajutam sa se descopere si sa aibe curaj sa fie el/ea insusi/insasi! Si mai cred ca orice om merita macar o sansa! Asadar, baieti, daca stati cu o fata despre care auziti cate-n luna si in stele, aveti rabdare s-o cunoasteti! Numai asa veti afla daca ea chiar e asa cum se zvoneste, sau va poate surprinde placut, dovedindu-va fie ca s-a schimbat, fie ca n-a fost nicicand cum vorbeste lumea! Iar, voi, fetelor, fiti constiente ca nu toti baietii sunt boi, porci, magari (unii sunt chiar mai rau si jigniti animanele comparandu-i cu ele :)) :D )! Dati-le ragaz sa va arate cum sunt, deschideti ochii si invatati sa cititi printre randuri, cu sufletul! Nu va lasati duse de aparente, in spatele unui tip cu limbaj interzis se poate ascunde un suflet de aur, la fel cum in spatele unui om foarte bine educat se poate afla un dobitoc ce nu e capabil sa treaca peste traumele unor foste iubiri!

Si cel mai important: cunoasteti-va pe voi insiva inainte de incerca sa-l cunoasteti pe cel de langa voi! Daca voi nu stiti cine sunt si ce vreti de la viata, cum ati putea sa intelegeti cine e celalalt si de ce indrazniti sa-l judecati?

P.S.: Sfaturile mele nu sunt rupte din carti, cu siguranta nu sunt universal valabile, sunt constatari si idei din putina mea experienta de viata! Nu stiu daca sunt bune sau rele, fiecare are propriile principii, propriile greseli din care a invatat! Ceea ce pentru mine a fost bine, poate pentru altcineva nu va fi!

Nocturne

28 august 2008

Amalgam de sentimente...
Oameni care vin si pleaca, revin crezand ca-i totul la fel... Oameni care spera, care tanjesc dupa o vorba, dupa un sarut, dupa o imbratisare... pe care poate le-au avut candva, dar au renuntat la ele... ochii care nu te vad, te uita... sau poate se uita... in oglinda sufletului tau sa vada daca nu cumva ai folosit o solutie pentru curatat geamuri ca sa le stergi reflectia...
Cuvinte care dor, fotografii care aduc amintirile inapoi, insa sentimentele raman ratacite prin obiective de aparate care imortalizeaza clipa...
Nicicand nu va mai fi ceva la fel cum a fost. Un lucru rupt sau spart nu mai rezista mult dupa lipire, la fel si relatiile dintre oameni, indiferent ca e vorba de iubire sau doar de simpla prietenie. Unde a fost foc, e drept, ramane cenusa, numai ca ea stie sa se spulbere in vant fara sa ne intrebe pe noi.
Sunt oameni care rateaza sanse pentru ca nu stiu sa puna intrebari sau nu au rabdare sa afle raspunsurile. Si altii care incearca singuri sa ia ceea ce vor, dar se trezesc precum pescarul care incearca sa prinda pastravul: cu undita goala!
Iar cei la care te-ai astepta sa-si umple plasa, sunt cei mai dezamagiti, pentru ca au folosit atat de des aceeasi momeala, incat s-a "prins" si pestele de intentiile lor. Ai fi zis ca, din contra, ar trebui sa fie fericiti pentru ca ei isi cunosc cel mai bine "tinta". Din pacate, nu stiu sa-si puna cunostintele in aplicare sau nici macar nu realizeaza ca au un atu fata de altii.
Si asa devenim oameni... oameni care vin si oameni care pleaca... si oameni care revin, crezand ca-i totul la fel.
Ei bine, nu, nimic nu e la fel si nu va mai fi nicicand. Nu va mai amagiti incercand sa aprindeti focul cand lemnele-s ude de atata timp! Lucrurile bine facute sunt acelea facute la momentul lor. Restul... doar apa de ploaie si regrete din plin!

P.S.: Prea putini sunt dispusi sa astepte, prea putini invata rabdarea...

Jennifer Paige-Beautiful

24 august 2008



Am descoperit melodia intr-un film si m-am indragostit de ea. :x Numai ca nu am gasit si imagini din acel film puse pe aceasta melodie. Totusi, "Romeo si Julieta" fac echipa buna cu Jennifer Paige. :D Enjoy!

Transparenta

22 august 2008

V-ati dorit macar o data sa stiti exact incotro s-o luati, sa stiti in ce directie sa va purtati viata? Daca o decizie e buna sau nu? Daca omul de langa voi e sufletul pereche sau nu? Daca trebuia sa va intoarceti din drum si sa apucati pe alta cale?

Eu da. Si nu doar o data. Chiar si acum imi doresc. Uneori as vrea sa am un glob de cristal si sa vad in el exact ce trebuie sa fac, ce sa spun, cum sa ma comport. Pentru ca uneori obosesc... si-as vrea sa ma opresc putin din goana mea dupa viata... sa ma opresc si sa stau fara sa ma intrebe nimeni cand o voi lua de la capat. Si-as vrea sa nu mai gresesc, sa nu mai ranesc, ca sa nu ma mai straduiesc sa repar...

Dar poate ca ar fi plictisitor sa traiesc asa, fara niciun strop de neprevazut... Si totusi... uneori as vrea sa am un glob de cristal... sau sa vad in sufletul meu si al celor din jur ca intr-un glob de cristal...

P.S.: "Important in viata nu e ceea ce au facut din tine, important e ceea ce ai facut tu cu ceea ce au facut din tine." (Jean-Paul Sartre)

Nu voi spune niciodată "te-am iubit"

îţi sclipeau în ochi miliarde de stele
universuri se adânceau şi răsăreau
nu era mâine, nici azi nu era
iar ieri nu ar fi avut cum să fie
tristeţile şterse cu migală de pe file
atârnau la margine de pleoape
ca pe buzele genunii
le atingeam şi dispăreau fără nume
eram oameni şi închipuiam trunchiuri
adormeam seara lângă izvoare
visam drumurile galaxiilor spre zări îndepărtate
când ne trezeam, ne dureau tălpile de-atâta umblet
eram copii cu buzunarele pline de jocuri
în toiul verii vedeam în câmpie marea
în dimineţile de toamnă eram meri
ne lăsam inimile să cadă în iarba argintată
le sărutau fluturii şi surâdeam
azi suntem trişti, şi pragul uitat
visează sprijinit pe o tâmplă
nu mai deschidem, nu ne mai cheamă nimic
dincolo de infinit au plecat
cei mai buni ani ai fericirii
dar dacă el visează, să visăm şi noi
visul dă substanţă zilei care vine, visul creator
ne-am imaginat, la margine de timp, pământul
îmi imaginez în fiecare noapte răsăritul
nu voi spune niciodată „te-am iubit”
şi nu vei spune nici tu, te ador

(Mariana Fulger)

Ce bine ca suntem, ce mirare c-am fost!

21 august 2008



Directia 5 - Povestea noastra
Asculta mai multe audio Muzica »


A incetat de mult sa ma mai doara. Si pentru asta, intr-un fel, trebuie sa-ti multumesc. Schimbarea ta si deciziile pe care le-ai luat in urma, jocul pe care ai vrut sa-l jucam, toate m-au vindecat de tine.

Uneori imi parea rau ca nu mai vedeam in tine nici macar umbra trecutului comun, niciun semn al intalnirii sufletelor noastre. Aveam impresia ca suntem doi straini, "doua culori ce nu s-au vazut niciodata". Poate ca in timp chiar asa am devenit.

O vreme am regretat ca nu am gandit si actionat altfel, apoi am realizat cat de diferiti si cat de departe suntem unul de altul. Noi nu mai avem nimic in comun, nimic nu mai sta marturie ca ne-am fi intalnit candva, intr-un timp in care sentimentele se revarsau in spatiu. Nici macar micile suveniruri adunate intr-o punga de cadouri, ratacite printr-un dulap... nici ele nu mai vorbesc despre "noi"... Nimic din ce ai spus, gandit si facut dupa "noi" nu te tradeaza ca m-ai fi cunoscut. Fii bucuros, "copil intarziat", poti sa fii mandru de individualitatea si masculinitatea ta!

Asa cum am plecat din leaganul in care ne-am crescut unul pe altul, asa voi pleca si din matca mea. Voi invata sa ma adapostesc in matca altui rau, voi invata din nou sa ma revars, voi asculta povesti si voi sopti. Iar tu, de-i reveni vreodata asa cum cred eu ca ai vrea s-o faci... ei bine... tu va trebui sa-nveti din nou sa-noti!

21 august-Teodora pleaca in Italia

Dimineata pe la 8 si ceva inimioara Teodorei va prinde aripi! Teo va zbura pentru prima data cu avionul si nu va afla decat mai tarziu, cand va mai creste. Poate sufletelul ei va tine minte experienta si ne va povesti si singura cum e sa fii printre nori! :)

Teodora pleaca cu mama ei la o clinica din Italia unde i se vor face analize si va fi programata pentru operatie. Din pacate, cei 30 000 de euro nu s-au strans inca. Dar stiti ceva? E uimitor cum o mana de om, asa ca Teodora, poate fi atat de puternica.

A trecut prin atatea pana acum, de la incubatorul de la Budimex pana la operatia de la Tg Mures si acum Italia. Si are de gand sa reziste, nu se va da batuta, pentru ca are multe de facut. E de-abia la inceput de drum. Numai ca, la fel ca orice inceput, e greu si are nevoie de ajutor. Si de data asta parintii nu mai sunt singurii care o pot ajuta, are nevoie de noi toti, fiecare dupa puterile sale.

Ajutati-o pe Teodora sa creasca mare si sa se bucure de norii pufosi vazuti prin geamul avionului si mai tarziu, cand Italia va fi poate o destinatie de vacanta si nu doar o sansa la viata!

P.S. : Conturile bancare aici. Cei care sunt din Mioveni si din apropiere, pot duce la bisericuta din lemn maculatura (ziare, reviste, carti, caiete, etc. ). Orice ajutor conteaza!

Leapsa

20 august 2008

Hehe, am primit o leapsa de la Ghepardi pe care a primit-o si el de la Doru. Tema e "Ce mai joaca bloggerii?", iar baietii-s curiosi ce joaca fetele. Poi in ultima vreme nu am jucat decat tenis, iar pe calculator nimic. Ma apucase o nebunie cu conquiztador, dar m-am lasat, iar mai de mult jucam biliard. ;))

Ralu, Drush, voi ce jucati? :D

Cine nu risca, nu castiga! :D

19 august 2008

Ma inscriu in concurs! Cum care? Cel organizat de PcNews pt bloggeri. ;)
Nu sunt cea mai talentata dintre bloggeri, poate nici cea mai pasionata si cu siguranta nu sunt cea mai buna. Si atunci de ce mai particip, o sa ma intrebati! ;) Pentru ca imi plac provocarile. Pentru ca sunt om, simt si gandesc. Pentru ca imi doresc si sper sa schimb ceva, incetul cu incetul, din aproape in aproape, chiar si prin intermediul blogului. Si pentru ca din orice experienta am ceva de invatat! ;)

Dualitate

15 august 2008

Inger si demon... Doua stari care alterneaza si concureaza pentru acelasi suflet...
O lupta care poate nu se va termina nicicand... Nu stii cand esti inger, nu constientizezi cand devii demon... dar daca-ti asculti cu atentie sufletul (da, sa-nvatam sa ne ascultam sufletul), el stie... el simte, el te poate ghida, te poate urca si te poate cobori, pentru ca numai el stie adevarul despre tine... dar de pret al Lui Dumnezeu pentru om, la fel ca si viata insasi si constiinta umana, sufletul e divinul din noi, e cel ce tanjeste sa ajunga acolo de unde nu ar fi trebuit nicicand sa cada...

Uneori inger, uneori demon... Ma zbat sa mentin ingerul la suprafata... demonul sta la panda si incearca sa profite de orice ocazie ca sa castige teren... cateodata ii aud ranjetul perfid, de parca ar sta in fata mea si m-ar privi cum ma lupt... ar vrea sa-mi strige ca n-o sa castig, dar stie ca l-am mai invins de atatea ori... pierderea unei batalii nu inseamna si pierderea razboiului...

E ciudat cum tocmai atunci cand crezi ca in sfarsit ai gasit ceea ce vroiai, ceva se intampla si te pune pe ganduri... si realizezi ca singura data cand chiar ai gasit ce ai vrut, s-a spulberat aproape fara sa-ti dai seama... E ciudat sa stai sa te gandesti la ce-ai trait si sa remarci o asemanare izbitoare intre situatii, de parca ai trece la nesfarsit prin stari si senzatii de deja-vu... ai vrea sa stii de ce trebuie sa fie asa, ce trebuia sa inveti, dar ai ratat... Te gandesti ca ai fi putut lua alte decizii, ca ai fi putut astepta mai mult, ca ar fi trebuit sa spui si sa faci altceva, ca ar fi trebuit sa lasi mai mult de la tine... Dar pana cand ai fi cedat, pana cand ai fi uitat sa mai fii tu? Compromisurile au si ele limita lor. Demnitatea inca exista, nu e o poveste de adormit copiii...

Demonul din tine ar vrea sa te certi, sa fii egoist/a, sa nu mai renunti in favoarea altuia, sa-l faci sa sufere pe omul de langa tine la fel cum suferi tu din cauza lui, sa calci peste cadavre pentru ceea ce iti doresti... dar ingerul ingenuncheaza, se roaga si plange pentru tine... stie ca esti un biet om, ca ai nevoie de ajutor ca sa te mentii pe drumul cel bun, are incredere in tine ca inca il mai auzi, ca inca-l mai simti... ar vrea sa-l vezi cat de speriat e cand se uita la chipul tau cuprins de manie... ar vrea sa simti cum te cuprinde cu bratele, incercand sa-ti dea din forta lui ca sa mergi mai departe... usor-usor uiti de suferinta din tine, uiti de samburele razbunarii care incercase sa prinda rod in adancurile tale... ridici capul, iti stergi lacrimile, te scuturi de praf, tragi aer in piept, te ridici si continui...

Acum stii ca nu esti singur/a prin viata... trebuie doar sa inveti sa-ti asculti sufletul; ingerul din tine te va tine in brate atata timp cat vei avea nevoie, el nu pleaca nicicand, ramane undeva in umbra si asteapta sa-l chemi... are incredere in tine... tu ai incredere in el?

Dati o sansa credintei!

9 august 2008

Cristofor si Letitia Ilie sunt un cuplu model, desi sunt sigura ca ei nu se vad asa si nu ar accepta aceste complimente. Pentru mine au fost mereu un model si cel mai frumos cuplu pe care-l vazusem pana atunci. De ce? Pentru ca intr-o lume nebuna, cu valori rasturnate si care a uitat de Dumnezeu, ei au curajul sa fie altfel si sa creada! Pe Letitia o cunosteam de mult, fiind sora unei bune prietene de-a mea. Apoi l-am cunoscut si pe Cristofor, cand i-a devenit prieten. Ea pictor de icoane, el profesor de religie. Era poate primul semn ca sunt facuti unul pentru altul. Apoi i-am vazut impreuna. Semanau si se completau atat de bine, incat aproape ca eram invidioasa. Pe chipurile lor nu vedeai decat seninatate, pace interioara, iubire.

Acum, la vreo 3 ani de la momentul in care s-au casatorit, inca se vede iubirea pe chipurile lor, dar pacea s-a tulburat putin. Teodora, lumina ochilor lor, e bolnavioara.

Cand am aflat ca Letitia e insarcinata, m-am gandit ca fericirea lor e completa. De cate ori vorbeam cu prietena mea, Patricia, intrebam ce face burtica Letitiei si imi spunea "Creste!". :) Ma intalneam cu Leti si cu Cristofor pe strada si erau atat de frumosi si fericiti impreuna, iar burtica ei adapostea o minune. O minune pe care urma s-o cheme Teodora, ca pe strabunica ei, dar despre care mai tarziu, dupa ce s-a nascut, am aflat ca are probleme cu inima. Insa nu am stiut si cat de grave pana de curand.
Zilele trecute m-am intalnit cu Cristofor. Ne-am salutat si am mers mai departe. Era ganditor, abatut. Si cine n-ar fi in situatia sa? Dar sunt sigura ca nu si-a pierdut speranta si ca atata timp cat vor putea si cat inca exista o sansa, atat el, cat si sotia sa, Letitia si intreaga familie, vor face totul ca micuta sa traiasca. Vreau si eu sa o vad pe Teodora la maturitate, pregatindu-se sa fie mireasa si apoi mamica, asa cum am vazut-o si pe Leti, mama ei!

Ca sa ramana in viata, are nevoie sa fie operata in Italia, iar costurile se ridica la mai bine de 30.000 de euro, bani pe care parintii nu-i au, pentru ca au trebuit sa plateasca si alte operatii pe care le-a suferit Teodora.
Ajutati-i sa stranga banii! Dati o sansa la viata acestui ingeras care de-abia are 8 luni! Dati o sansa credintei!

P.S. : Pana pe 25 august trebuie sa fie in Italia, o vor opera pe 5 septembrie!


Relax, take it easyyy!

4 august 2008



Enigma-Return To Innocence
Asculta mai multe audio Muzica »

Vreau un colt de rai, un colt de nor, un colt de pamant unde sa ma refugiez... fara telefoane, fara tv, fara calculator, fara zgomotul din fiecare zi de pe strazi si chiar din casa... sa nu ma intrebe nimeni unde ma duc si de unde vin, la ce ora plec sau cand ma intorc...
Vreau sa alerg prin iarba, prin grau sau prin padure, sa ma intind pe o patura si sa privesc cerul... vreau sa cant, vreau sa rad, vreau sa-mi fluture vantul prin plete, vreau sa ma alint si sa ma zbengui in voie... vreau sa uit de voi si vreau sa uit de mine.... macar pentru o clipa sa nu mai stiu de nimeni si de nimic...
Ar fi mai mult decat binevenita o asemenea pauza, m-am saturat de betoane, de strazi ticsite cu masini din care rasuna manele, de vecinul care gaureste peretii pentru ca inca n-a reusit sa-si termine de aranjat apartamentul de care s-a apucat din iarna...
Vreau timpul meu, vreau spatiul meu... fara oameni care sa judece continuu, care sa tipe pentru ca nu e bine ceea ce fac, care gandesc "binele" doar din perspectiva lor, care se tem sa riste si se complac in situatii, pentru care regulile sunt mai mult decat sfinte si adaptarea la societatea asta bolnava e un scop in sine... vreau sa ma plimb prin lume, anonima si tacuta, sa invat oamenii si viata pe de rost...
Vreau un colt de rai, un colt de nor, un colt de pamant... vreau liniste... si poate si inocenta de altadata...
 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS