Cuvinte pastrate

27 iulie 2008

Viata ne-a jucat o farsa. A vrut poate sa ne puna la incercare. Spre surprinderea noastra, inca suntem in picioare; teoria mea se confirma pas cu pas, desi erai sceptic la inceput si nu credeai ca noi am putea avea parte de asa ceva. Uite ca s-a putut. Dupa atata timp suntem considerati nebuni. Pentru ca putini au parte de ceea ce am avut noi si, uimitor, inca mai avem.
Vezi bine ca nu a depins de noi. Sau nu in totalitate. Ce ne-a tinut departe unul de altul au fost orgoliul si incapatanarea, convingerea ca o sa uitam, ca o sa treaca. Si pe masura ce ne straduiam sa ne tinem la distanta, ne legam tot mai mult unul de altul, fara sa stim, fara chiar sa vrem.
Ma bucur doar ca am intuit bine, desi viata, destinul, Dumnezeu au incercat sa-mi demonstreze ca nu, nu-i asa, ma insel amarnic.

Nu suntem nici primii si cu siguranta nici ultimii suspendati in timp, cu dorinte si vise puse la pastrare pentru o clipa ce va sa vie. Poate ca la un moment clepsidra se va intoarce si ceea ce ne-a fost luat, ne va fi dat inapoi. Poate ca vom transcede lumea si poate ca eternitatea ne va gasi tot asa, suspendati, nelamuriti, fara un final clar. Sau poate ca apartinem unei povesti continue, care nu vrea sa se termine, care are expozitie, intriga, desfasurare si punct culminant, dar care refuza mult prea categoric sa aiba un sfarsit. Sau poate ca noi nu suntem demni de o concluzie clara, poate ca inca nu ne-am castigat acest drept, poate ca ar fi trebuit sa fim mai hotarati. Poate ca trebuie sa ne recapatam inocenta de altadata ca sa meritam un final.

Si pana la urma de ce ar trebui sa avem un final? Nu suntem niste oameni banali, daca am putut sa ne complicam intr-atat, iar sentimentele n-au fost nicicand ceva prea normal. Dar oare vom putea trai asa, fara ca toate astea sa se concretizeze?
Cineva scria ca e urat sa-i spui unui om ca s-a terminat si ca, in plus, e si fals, pentru ca nu se termina vreodata, pentru ca un om care a contat candva, o sa conteze intotdeauna. Acum stau si ma gandesc si realizez ca nu s-a terminat deloc, doar s-a transformat continuu, sub atingerea noastra. Doar ne-am mintit frumos si ne-am prefacut ca nu mai e nimic si totusi... e totul.

Si va mai trece un an sau poate doi sau insasi viata intreaga si poate vom uita de noi... Nimic nu e sigur, nimic nu e etern, ceea ce azi exista, maine ar putea deveni amintire... Poate ca vom uita, poate ne vom uita, poate vom mai avea ce am avut candva sau poate altceva, poate vom redeveni copii si vom invata tot impreuna sa iubim, sa daruim, sa fim...

P.S.: Sa nu uiti ce iti spuneam candva: daca doi oameni se iubesc si undeva le e scris sa fie impreuna, vor fi, indiferent ce se va intampla! Iubirea adevarata exista si rezista in afara oricaror conditii!



Holograf - Dragostea mea
Asculta mai multe audio Muzica »

Niciun comentariu:

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS