Urasc...

30 iulie 2008

...barfa! Cine are ceva de spus, sa-mi spuna in fata! Si daca ma invinovateste de ceva, ar fi bine sa aibe si argumente pentru acuzatiile pe care mi le aduce, altfel e de rau!
...oamenii care si-au facut din barfa obiectul meseriei lor si nu se simt bine pana nu o dau mai departe, daca se poate in tot orasul!
...prostia si oamenii care vorbesc doar ca sa se afle-n treaba! Din cand in cand ar face bine sa mai si taca! Si am o intrebare pentru ei: de ce OARE ne-a dat Dumnezeu 2 urechi, dar numai 1 gura???
...sa fiu in centrul atentiei,mai ales fara sa fiu intrebata si pentru fapte sau lucruri pe care nu le-am facut/spus!
...oamenii care se straduiesc neincetat sa se adapteze societatii bolnave in care traim, dar mai ales pe cei care se lasa schimbati, de cele mai multe ori in rau, de experientele negative pe care le-au avut in viata sau de alti oameni pervertiti la randul lor! Poate ca destinul s-a incapatanat sa fie contra unora dintre noi, poate am avut numai probleme, dar sigur au fost toate cu un scop, trebuia sa invatam ceva din ele si mai ales TREBUIE SA TRANSFORMAM ORICE EXPERIENTA IN AVANTAJUL NOSTRU, NU sa lasam experientele sa ne schimbe dupa cum vor ele! Asta ar insemna sa fim tot timpul suparati, depresivi, fara chef de viata, sa umblam dintr-un spital intr-altul din cauza bolilor de nervi! TREZIREA!
...nesimtirea, nepasarea, resemnarea, incultura, nehotararea, lasitatea, parsivitatea!

Si cred ca ar mai fi si altele, dar nu-mi sta capul acum sa le enumar pe toate! Stiu insa ca tocmai pentru ca le urasc, o sa ma tot lovesc de ele si o sa tot lupt contra lor! Pacat ca unele nu au leac!!!

P.S.: Am uitat ceva: daca sunt barfita, inseamna ca sunt totusi persoana importanta! ;)

Cuvinte pastrate

27 iulie 2008

Viata ne-a jucat o farsa. A vrut poate sa ne puna la incercare. Spre surprinderea noastra, inca suntem in picioare; teoria mea se confirma pas cu pas, desi erai sceptic la inceput si nu credeai ca noi am putea avea parte de asa ceva. Uite ca s-a putut. Dupa atata timp suntem considerati nebuni. Pentru ca putini au parte de ceea ce am avut noi si, uimitor, inca mai avem.
Vezi bine ca nu a depins de noi. Sau nu in totalitate. Ce ne-a tinut departe unul de altul au fost orgoliul si incapatanarea, convingerea ca o sa uitam, ca o sa treaca. Si pe masura ce ne straduiam sa ne tinem la distanta, ne legam tot mai mult unul de altul, fara sa stim, fara chiar sa vrem.
Ma bucur doar ca am intuit bine, desi viata, destinul, Dumnezeu au incercat sa-mi demonstreze ca nu, nu-i asa, ma insel amarnic.

Nu suntem nici primii si cu siguranta nici ultimii suspendati in timp, cu dorinte si vise puse la pastrare pentru o clipa ce va sa vie. Poate ca la un moment clepsidra se va intoarce si ceea ce ne-a fost luat, ne va fi dat inapoi. Poate ca vom transcede lumea si poate ca eternitatea ne va gasi tot asa, suspendati, nelamuriti, fara un final clar. Sau poate ca apartinem unei povesti continue, care nu vrea sa se termine, care are expozitie, intriga, desfasurare si punct culminant, dar care refuza mult prea categoric sa aiba un sfarsit. Sau poate ca noi nu suntem demni de o concluzie clara, poate ca inca nu ne-am castigat acest drept, poate ca ar fi trebuit sa fim mai hotarati. Poate ca trebuie sa ne recapatam inocenta de altadata ca sa meritam un final.

Si pana la urma de ce ar trebui sa avem un final? Nu suntem niste oameni banali, daca am putut sa ne complicam intr-atat, iar sentimentele n-au fost nicicand ceva prea normal. Dar oare vom putea trai asa, fara ca toate astea sa se concretizeze?
Cineva scria ca e urat sa-i spui unui om ca s-a terminat si ca, in plus, e si fals, pentru ca nu se termina vreodata, pentru ca un om care a contat candva, o sa conteze intotdeauna. Acum stau si ma gandesc si realizez ca nu s-a terminat deloc, doar s-a transformat continuu, sub atingerea noastra. Doar ne-am mintit frumos si ne-am prefacut ca nu mai e nimic si totusi... e totul.

Si va mai trece un an sau poate doi sau insasi viata intreaga si poate vom uita de noi... Nimic nu e sigur, nimic nu e etern, ceea ce azi exista, maine ar putea deveni amintire... Poate ca vom uita, poate ne vom uita, poate vom mai avea ce am avut candva sau poate altceva, poate vom redeveni copii si vom invata tot impreuna sa iubim, sa daruim, sa fim...

P.S.: Sa nu uiti ce iti spuneam candva: daca doi oameni se iubesc si undeva le e scris sa fie impreuna, vor fi, indiferent ce se va intampla! Iubirea adevarata exista si rezista in afara oricaror conditii!



Holograf - Dragostea mea
Asculta mai multe audio Muzica »

Umbrela Verde

23 iulie 2008

Sustin aceasta campanie pentru ca imi pasa de mediul in care traiesc! Pentru ca am vazut cum altii au grija de tara lor, cum nu arunca gunoaiele la intamplare, nu taie padurile si respira aer curat!

Pentru ca m-am saturat sa merg in parcuri si sa vad un covor de coji de seminte, m-am saturat sa merg pe strada si sa ma impiedic de vreo cutie sau vreun ambalaj cazut din cosurile de gunoi deja pline a caror golire ar fi responsabilitatea ADP-ului! Pentru ca uneori mi-e rusine ca ne numim "oameni", pana si animalele sunt mai curate ca noi!

Si pentru ca mi s-a luat de atitudinea de resemnare si nepasare a multora dintre noi, care nu reactioneaza considerand ca oricum nu are rost, ca doar traim in Romania! Daca vrem o tara curata pentru noi si urmasii nostri, se poate!

Mie imi pasa.Voua?

Pierdut umanitate, o declar nula!

Oameni care renunta la iubire pentru ca se tem de sentimente, de fericire sau de ei insisi.
Oameni care spun ca iubesc, insa inseala cu zambetul pe buze si considera ca sunt fideli atata timp cat se intorc la persoana iubita.
Oameni care fura iubitul/iubita prietenei/prietenului celei mai bune/celui mai bun, care se comporta cu familia si cu rudele mai urat decat s-ar comporta cu niste straini.
Oameni care pandesc momentul sa-ti bage mana in buzunar, sa-ti ia si ultima letcaie udata de sudoarea fruntii.
Oameni care in urma unei placeri de cateva clipe dau nastere unor copii nevinovati, ce vor creste fara mangaierea mamei si vocea ferma a tatalui.
Oameni care ajung sclavi pentru cateva hartii sau monezi facute sa fie cheltuite, oameni inconstienti care isi inchipuie ca banii rezolva totul.
Oameni care se prostitueaza fara sa aiba curajul sa recunoasca, care nu practica aceasta meserie pe trotuar, in vreun bordel sau in vreo masina, ci chiar sub ochii nostri. Baieti care cauta Ilene Cosanzene cu conturi grase in banca si fete care cauta Feti Frumosi cu muschi si bolizi in dotare, oameni care fac compromisuri zi de zi doar pentru ca seful i-ar da afara ca au indraznit sa gandeasca altfel.
Oameni care se iubesc cu jumatate de norma, pentru ca lucreaza cu norma mai mult decat intreaga si ajung acasa tarziu, istoviti si fara chef, fac sex pentru ca dragostea e doar in aparenta.
Copii pentru care internetul si telefoanele mobile tin loc de mama si de tata, pentru ca ai lor parinti uita sa mai plece de la birou sau muncesc in strainatate.
Oameni carora le e lene sa lucreze si fura si ucid si-si vand chiar propriii copii.
Oameni fara frica de Dumnezeu, care incearca sa-I ia locul in fiecare clipa.

Oameni?!? Ciudat cuvant! Cine stie ce mai inseamna "a fi om" sa ma lumineze si pe mine! Am impresia ca "omul" e o specie pe cale de disparitie!

Relaxare

21 iulie 2008




Trec mai rar pe aici pentru ca dupa licenta mi-am cam luat lumea in cap. :D Nu prea mai stau pe acasa ,m-am "pierdut" in plimbari, fotbal, badminton, plaja, intalniri cu prietenii sau o sueta cu fetele. A, nu, n-am uitat ca-s absolventa de facultate si caut master si loc de munca! ;) Nu e usor sa ma decid, dar deocamdata incerc sa ma relaxez, sa uit, sa profit de acest timp liber care va fi, poate, ultima mea vacanta. S-au intamplat multe in ultimul timp, am avut discutii de tot felul pe diverse teme, am vrut sa scriu despre ele si concluziile lor, dar o sa mai las timpul sa treaca si mintea mea sa mai "rumege" toate informatiile primite.

Acum ma bucur de muzica, Disereless-Voyage,voyage e una dintre melodiile care ma duc cu gandul departe, departe, in lumea larga. Doar ca mai exista un fel de calatorie, mult mai lunga si mai provocatoare si anume calatoria in adancurile fiintei noastre, in adancurile sufletului. Nu degeaba se spune "Cunoaste-te pe tine insuti!" inainte sa incerci sa cunosti pe cineva! Nu e un lucru usor, dar nici imposibil; iti poate aduce satisfactii, dar si uimire. Omul e de-a dreptul fascinant!

Si trebuie sa marturisesc ceva: am vazele pline de trandafiri! Am lasat multe in urma, acolo unde ar fi trebuit sa fie de la bun inceput, m-am deschis din nou, la fel ca o floare si zambesc iar cu toata fiinta mea. Pentru acel om care a reusit toate astea, o simpla melodie e prea putin, dar sper sa-mi dea Dumnezeu timp sa-i multumesc asa cum merita!



Madalina Manole - A fost doar un dans
Asculta mai multe audio Muzica »

Serais-tu la?

12 iulie 2008



Si j’avais la foi du monde/ Daca as avea credinta lumii
En cette seconde,/ In aceasta secunda
Serais-tu là ?/ Ai fi aici?
Si j’avais renoncé au monde/ Daca as renunta la lume
Et que rien ne compte/ Si nimic nu ar conta
Serais-tu là ?/ Ai fi aici?
Si j’avais le choix : mourir/ Daca as putea alege: sa mor
Pour t’entendre vivre/ Ca sa te aud traind
Serais-tu là ?/ Ai fi aici?
Si j’avais le choix : souffrir/ Daca as putea alege: sa sufar
Sans même te le dire,/ Fara macar sa ti-o spun
Serais-tu là ?/ Ai fi aici?
Je serai là/ Eu as fi aici
Et toi en moi/ Si tu in mine

DA!


Uneori mi-e teama de viitor, de tine, de mine, de noi.
Uneori cad, cateodata in picioare, alteori merg de-a busilea, ca un bebelus... uneori solul mi-e prieten bun...vorbim, analizam, reflectam, ma ajuta sa-nteleg ce-am gresit, ma tine in brate si ma dojeneste, apoi ma ajuta sa-mi desfac aripile si sa zbor... si asa invat sa ma ridic.
Uneori privesc in trecut mai mult decat ar trebui, iau aminte la ce-am fost, apoi ma gandesc la ceea ce vreau sa fiu si ridic ochii spre cer.
Uneori uit, uneori imi amintesc, cateodata plang si-apoi rad.
Uneori ma cert, lupt, nu-mi plac lucrurile nelamurite sau oamenii nehotarati. Alteori ma sperie determinarea de care poate da dovada cineva.
Uneori dau sfaturi, alteori primesc... uneori sfaturile mele nu raman doar teorie, alteori dureaza ani pana cineva realizeaza ca l-am invatat de bine... intr-un final nimeni nu urmeaza un sfat pana nu se da cu capul de sus ca sa-l vada pe cel de jos... uneori e mai bine mai tarziu decat niciodata.
Cateodata regret, dar uneori ma bucur ca am ce regreta, ca am trait din plin tot ce s-a ivit.
Uneori am iubit si urat deopotriva, cateodata am renuntat la mine in favoarea altcuiva.
Candva am dat tot, chiar si ceea ce nu am avut. Mai am ce sa dau? Eu cred ca da! Sufletul e un izvor nesecat. Mai oboseste cateodata, se mai opreste din curs, mai sta putin la umbra, isi ia o palarie de soare si-un ulcior cu apa si porneste din nou la drum. Minunat lucru sufletul omului!

Asa ca asteapta-ma, vin imediat! Doar ce-mi trag rasuflarea la umbra unui pom! Uite si ulciorul, il iau la spinare, ma ridic si alerg spre tine! Ai rabdare, nu vreau sa ma impiedic si sa cad iar, vreau sa ajung teafara la tine! DA, in curand voi fi mult mai mult decat am fost vreodata, in curand voi fi capabila de mult mai multe decat am crezut! Asteapta-ma o clipa, asteapta-ma un minut, asteapta-ma o ora sau poate o zi, o saptamana sau poate o luna sau un an! Si eu te caut de-o viata!

P.S.: Visele-mi sunt aripi si cu ele zbor spre cer! Cateodata le mai acord ingrijiri medicale, cateodata le schimb, dar de fiecare data bat mai tare si ma inalta tot mai sus!

Si totusi nu e doar o poveste...

8 iulie 2008


" A fost odata o fata oarba care se ura pe ea insasi din cauza ca era oarba. Ea ura pe toata lumea, cu exceptia prietenului ei iubitor.El era intotdeauna gata s-o ajute.
Intr-o zi ea i-a spus: "Daca as putea sa vad lumea, eu m-as casatori cu tine".
Intr-o zi cineva i-a donat o pereche de ochi; cand bandajele au fost date jos, ea a putut sa vada totul, inclusiv pe prietenul ei. El a intrebat-o: "Acum ca tu poti vedea lumea, te casatoresti cu mine?"
Fata s-a uitat la el si a vazut ca el este orb. Numai vazandu-i ochii lui inchisi a socat-o. Ea nu se astepta la asta. Gandul ca trebuie sa se uite la ochii lui inchisi toata viata ei a facut-o sa-l refuze.
Prietenul ei a plecat a doua zi si i-a scris o scrisoare spunand:
"Sa ai grija de ochii tai, dragostea mea, pentru ca inainte sa fie ai tai,
au fost ai mei!" "


Numai cativa dintre noi ne reamintim cum viata noastra a fost inainte si cine a fost alaturi de noi in cele mai dureroase situatii.

Viata este un cadou!


Astazi inainte sa spui cuiva un cuvant rau, gandeste`te la cineva care nu poate sa vorbeasca!
Inainte sa spui ca mancarea nu este gustoasa, gandeste`te la cineva care nu are ce sa manance!
Astazi, inainte sa te plangi despre viata, gandeste`te la cineva care a plecat de tanar de pe acest pamant!
Inainte sa te plangi de copii, gandeste`te la cineva care si`ar dori sa aiba copii!
Si cand ganduri depresive te doboara, pune un zambet pe fata si multumeste`i lui Dumnezeu ca esti in viata!

(culeasa de pe net)

Ganduri

2 iulie 2008


Dragoste cu sila nu se poate! Inima alege singura pe cine sa iubeasca; daca mai e si impartasita, e foarte bine, daca nu,iubirea se va ofili singura, la fel ca o floare neudata. Cine renunta la iubire doar pentru ca a mai suferit candva si prefera sa fie rational, pentru mine e o persoana lasa, careia sigur nu-i va fi bine in rationalismul ei.

Cand e prea devreme sa iubesti, cand e prea tarziu? Cand e prea devreme sa implinesti iubirea in fata oamenilor si a lui Dumnezeu? Probabil ca aceste intrebari nu vin decat din nesiguranta, teama si prejudecata. Poate ca nu e nicicand prea devreme sau prea tarziu pentru iubire!

Cine nu risca, nu va sti daca ar fi putut castiga! Mai bine faci totul cand iti doresti ceva, decat sa ramai cu regretul ca nu ai facut nimic si cu intrebarea "Ce-ar fi fost daca...?" !

Nimeni nu ne poate asigura ca alegerile facute sunt si cele mai bune, dar totodata nimeni nu poate trai in locul nostru!
 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS