Noi 2

1 iunie 2008

Azi toata lumea scrie despre si pentru copii. Postarea mea s-a nascut aseara, dintr-o insomnie... e despre doi copii care s-au crescut unul pe altul si s-au maturizat impreuna... doi copii pe care viata i-a speriat, cum spunea Chilian intr-o melodie si i-a facut sa mearga fiecare pe drumul sau... desi inca-si mai aduc aminte ca au crescut unul in bratele celuilalt, desi e-o lume intreaga intre ei si-s sentimente care tot se mai revarsa, uneori se pedepsesc crunt unul pe altul pentru ca n-au stiut sa ramana in acelasi leagan... La multi ani tuturor copiilor, din noi si din afara!





Cand se lasa seara, mastile cad
Ne-ascundem de lume si ne refugiem in noi.
Ca niste infractori condamnati la moarte,
expunem dorinte ce nu vor mai fi indeplinite
Ne furam saruturi si imbratisari,
lacomi de iubire si de-un timp
care nu mai e al nostru
Rescriem istorii si inventam cuvinte,
altele decat cele care descriu ce am putea simte

Pasii nostri prin trecut sunt tot mai tacuti,
Urmele lor se pierd prin noroaie
Cufarul cu amintiri se-nchide mereu,
promitand aievea ca nu se va mai deschide nicicand
Chipurile ne raman intiparite in palme,
Mainile tin cu greu diamantele verzi.
Rostogolite din suflete,
le slefuim continuu prin umbre de dor

Cand luna rasare printre salcami,
stergem dovezi c-am fost si vom fi,
ne mintim surazand ca nu, nu noi suntem hotii
si-aceasta e ultima intalnire-ntre maine si ieri

Ne-ascundem de noi si ne refugiem in lume
Serile se scurg si mastile nu mai cad
In sala de judecata suntem singurii condamnati
a ne ispasi zambitori propria pedeapsa-
aceea de-a ne mai apartine inca,
desi ne desparte-o lume-ntreaga...

Niciun comentariu:

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS