Proaspat licentiata

30 iunie 2008


M-am intors, proaspat licentiata, nu casatorita! :)) Inca! :p M-am intors cu forte noi, linistita, fara stresul licentei si asteptarea notei. Acum ma pregatesc sufleteste pentru alte experiente, pentru o alta etapa din viata mea, am vise si sperante noi ce mi-aduc permanent zambetul pe buze. :)

Felicitari colegilor mei care au luat licenta si multa bafta celor care trebuie sa mai dea o data sau nu au dat deloc! Nu e un capat de lume, sunt examene in viata mult mai importante de care o sa trebuiasca sa trecem! Orice ar fi, trebuie sa luptam pentru ceea ce ne dorim, merita! ;)

Mylene Farmer & Jean-Louis Murat-Regrets

..........

Pablo Neruda (12 iul 1904 - 23 sept 1973)

11 iunie 2008

- pseudonimul lui Neftalí Ricardo Reyes Basoalto, poet şi om politic chilian, consul în Spania, Japonia, China; ambasador la Paris, premiul "Cununa de aur" a Reuniunii Internaţionale a Poeţilor din oraşul iugoslav Strunga; Premiul Internaţional Lenin "Pentru întărirea păcii între popoare", 1953; laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1971.

Motivaţia Juriului Nobel

"pentru opera lui, care, cu sufletul unei forţe elementare, dă viaţă destinului şi viselor unui întreg continent. ." (sursa: wikipedia)



Poem

Pot sa scriu versurile cele mai triste acum.
Sa scriu de pilda : "Noaptea-i instelata
Si tremura sub gheata, in departare, astrii
Vantul noptii se roteste prin ceruri si canta".

Pot sa scriu versurile cele mai triste in noaptea asta.
Da, am iubit-o si, uneori, si ea m-a iubit.
In nopti precum aceasta, am avut-o in bratele mele
Si, sub cerul fara margini, am sarutat-o de atatea ori.

Ea m-a iubit si, uneori si eu am iubit-o ,
Cum sa nu fi iubit nemiscarea marilor sai ochi.
S-ascult imensa noapte, mai imensa fara ea.
Si versul cade-n suflet ca roua peste iarba.

Ce importanta are ca dragostea mea n-o mai poate pastra ?
Noaptea e plina de stele si eu sunt fara ea.
Aceasta-i tot. In departare cineva canta. In departare.
Cu aceasta pierdere sufletul meu nu se poate impaca.
Ca si cand ar dori s-o apropie, ochii mei o cauta.

Inima mea o cauta, si ea nu e cu mine.
Aceasta noapte leagana aceiasi arbori,
Numai noi, cei de atunci, nu mai suntem aceiasi.
N-o mai iubesc, e adevarat,
Dar cat am iubit-o !...

Adevarul tuturor timpurilor :))

Cuvinte intelepte

5 iunie 2008


"Daca tratezi un om asa cum este, va ramane tot asa. Insa daca-l tratezi ca si cum ar fi ceea ce s-ar cuveni si ar putea fi, va deveni acel om mai mare si mai bun." (Goethe)

Acum stau si ma gandesc la faptul ca oamenii rar si cu greu realizeaza felul in care sunt. Cel mai adesea, cand reusesc sa se cunoasca pe sine, se complac in ceea ce sunt deja. Atunci cum sa mai tratezi un om "ca si cum ar fi ceea ce s-ar cuveni si ar putea fi", daca el considera ca ii e bine asa cum e, daca el nu vrea mai mult de la el insusi? De ce sa-ncerci sa-l schimbi, doar pentru ca tu crezi ca altfel i-ar fi mai bine?

Dar poate ca incercarea de a-l stimula, de a-l provoca sa scoata la iveala ce are mai bun in el, nu e acelasi lucru cu tentativa de a-l schimba. Voi la ce credeti ca s-a referit Goethe? ;;)

Despre amintiri

2 iunie 2008


"Sa nu-ti amintesti,in schimb,orice. Nu sunt bune decat amintirile care te ajuta sa traiesti in prezent." (O.Paler)

Amintirea este întotdeauna un loc de întâlnire. (Isabel Allende)

Amintirea e singurul rai din care nu putem fi izgoniţi. (Jean Paul Richter)

Amintirea e speranţă răsturnată: te uiţi în fundul puţului cum te-ai uita la vârful muntelui. (Gustave Flaubert)

Cea mai mare nevoie a omului este de a fi auzit când strigă, de a fi ascultat când cere, de a putea plânge când îl doare, de a vorbi, de a se mângâia şi a-şi aduce aminte... (Alecu Russo)

Are dreptate aducerea-aminte: nimică nu poate fi pentru om mai frumos decât trecutul, căci trecutul e tinereţea şi tinereţea este fericire!... fericire de a crede în toată pasărea ce zboară, fericire de a crede în frumosul şi în bunul, fericire de a nu se îndoi de cinste şi de multe, fericire de a nu gândi la nimica, de a nu şti ce este viaţa şi ce neagră prăpastie este sufletul omului... (Alecu Russo)

Amintirile nu ne mai pot omori,cel mult pot face o rana sa doara sau sa sangereze din nou. (Paler)

Nimic nu este mai graitor si mai tiranic pe lume ca amintirea a ceva ce trebuia sa faci si pe care nu l-ai facut. (Honore de Balzac)

Cauta sa traiesti,amintirile sunt pentru cei mai batrani.(Paulo de Coelho)

Taina vindecarii


A fost odata un rege care avea o fiica desteapta foc si foarte
frumoasa. Printesa suferea insa de o boala misterioasa. Pe masura ce
crestea, mainile si picioarele-i slabeau, in timp ce auzul si vazul i
se imputinau. Multime de doctori incercasera s-o vindece, dar in zadar.
Intr-o zi, la curte sosi un batran despre care se spunea ca ar
cunoaste secretul vietii. Toti curtenii se grabira sa-l roage sa vina
in ajutorul printesei bolnave.
Batranul ii dadu copilei un cosulet de nuiele cu capac, si-i spuse:
"Ia-l si ai grija de el. Te va vindeca."
Nerabdatoare si plina de bucurie, printesa deschise capacul, dar ceea
ce vazu o umplu de uimire si de tristete. In cosulet, zacea un copil,
doborat de boala, si mai nenorocit si mai suferind decat ea.
Printesa isi lasa sufletul cuprins de compatimire si, in ciuda
durerilor, lua copilul in brate si incepu sa-l ingrijeasca. Trecura
luni, iar printesa nu avea ochi decat pentru copil. Il hranea, il
mangaia, ii suradea, il veghea noptile, ii vorbea cu duiosie, chiar
daca toate acestea ii pricinuiau o mare suferinta si oboseala.
La aproape sapte ani dupa acestea, se petrecu ceva de necrezut. Intr-o
dimineata, copilul incepu sa zambeasca si sa mearga. Printesa il lua
in brate si incepu sa danseze razand si cantand, usoara si nespus de
frumoasa cum nu mai fusese de multa vreme. Fara sa-si dea seama se
vindecase si ea.


Doamne, cand mi-e foame, trimite-mi pe cineva care are nevoie de hrana;
Cand mi-e sete, trimite-mi pe cineva care are nevoie de apa;
Cand mi-e frig, trimite-mi pe cineva care trebuie incalzit;
Cand sufar, trimite-mi pe cineva pe care sa mangai;
Cand crucea mea incepe sa fie prea grea, da-mi crucea altuia s-o
impart cu el;
Cand sunt sarac, adu-mi pe cineva care e in nevoie;
Cand nu am timp, da-mi pe cineva pe care sa-l ajut o clipa;
Cand ma simt descurajat, trimite-mi pe cineva pe care sa-l incurajez;
Cand simt nevoia de a fi inteles, da-mi pe cineva care sa aiba nevoie
de intelegerea mea;
Cand as vrea ca cineva sa aiba grija de mine, trimite-mi pe cineva de
care sa am grija;
Cand ma gandesc la mine, indreapta-mi gandurile catre altii!!!!

(culeasa de pe net)

Noi 2

1 iunie 2008

Azi toata lumea scrie despre si pentru copii. Postarea mea s-a nascut aseara, dintr-o insomnie... e despre doi copii care s-au crescut unul pe altul si s-au maturizat impreuna... doi copii pe care viata i-a speriat, cum spunea Chilian intr-o melodie si i-a facut sa mearga fiecare pe drumul sau... desi inca-si mai aduc aminte ca au crescut unul in bratele celuilalt, desi e-o lume intreaga intre ei si-s sentimente care tot se mai revarsa, uneori se pedepsesc crunt unul pe altul pentru ca n-au stiut sa ramana in acelasi leagan... La multi ani tuturor copiilor, din noi si din afara!





Cand se lasa seara, mastile cad
Ne-ascundem de lume si ne refugiem in noi.
Ca niste infractori condamnati la moarte,
expunem dorinte ce nu vor mai fi indeplinite
Ne furam saruturi si imbratisari,
lacomi de iubire si de-un timp
care nu mai e al nostru
Rescriem istorii si inventam cuvinte,
altele decat cele care descriu ce am putea simte

Pasii nostri prin trecut sunt tot mai tacuti,
Urmele lor se pierd prin noroaie
Cufarul cu amintiri se-nchide mereu,
promitand aievea ca nu se va mai deschide nicicand
Chipurile ne raman intiparite in palme,
Mainile tin cu greu diamantele verzi.
Rostogolite din suflete,
le slefuim continuu prin umbre de dor

Cand luna rasare printre salcami,
stergem dovezi c-am fost si vom fi,
ne mintim surazand ca nu, nu noi suntem hotii
si-aceasta e ultima intalnire-ntre maine si ieri

Ne-ascundem de noi si ne refugiem in lume
Serile se scurg si mastile nu mai cad
In sala de judecata suntem singurii condamnati
a ne ispasi zambitori propria pedeapsa-
aceea de-a ne mai apartine inca,
desi ne desparte-o lume-ntreaga...
 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS