Uneori e pur si simplu prea tarziu

29 aprilie 2008

Am invatat sa apreciez oameni/sentimente cand nu-i/nu le mai am,am invatat sa astept,sa am rabdare,sa tac,sa ascult,sa iau omul ca atare...am invatat sa-mi amintesc ce-a fost frumos,sa nu mai fac reprosuri aiurea,sa accept ca un lucru se termina si incepe altul,ca oamenii sunt diferiti si se schimba in timp...am invatat ca toate trec,uneori chiar si iubirea,mai ales cand oamenii nu sunt dispusi sa lupte pentru ea...am invatat ca odata ce-ai iubit,nu mai poti fi la fel...ca intr-o relatie,cei doi se cresc unul pe altul,dar ca odata ce relatia se termina,fiecare creste si e crescut de altcineva intr-o cu totul alta maniera...ca oamenii odata ce s-au despartit,cu greu raman prieteni...am invatat ca vorba lui Paulo Coelho,"Dragostea ramane,doar oamenii se schimba" este valabila in masura in care omul doar se preface ca uita...

Am invatat ca oamenii care au insemnat ceva,candva,vor conta mereu...am invatat ca iubirea merita sacrificii,ca povestile care se termina merita finaluri clare,nu ambigue...din pacate a trebuit sa invat ca oamenii nu se casatoresc intotdeauna cu marea lor iubire,ca pot fi lasi,prefacuti,ca sunt in stare de orice pentru binele lor,ca pot calca in picioare si cele mai frumoase si sincere sentimente in lasitatea si comoditatea lor...

Am invatat ca atunci cand cineva imi spunea ca eu aleg,nu se referea doar la partea sentimentala,ci in general,alegerile imi apartin...si tocmai de aceea,acum nu am niciun drept sa ma plang,pot doar sa-mi asum consecintele,asa cum mi-am asumat alegerile...ii multumesc pentru ce am invatat,chiar daca ce si-a dorit nu a fost posibil...la fel cum le multumesc tuturor de la care am invatat,fara sa stie,cate ceva si-mi cer iertare tuturor celor care si-ar fi dorit de la mine mai mult decat am putut eu sa le ofer...

Am invatat multe intr-un timp scurt,dar din anumite puncte de vedere,e pur si simplu prea tarziu...Sau poate ca asa a fost sa fie si tot ce am invatat pana acum,imi va fi de folos,din aceleasi puncte de vedere pentru care acum e prea tarziu,la un moment dat...Misterioase sunt caile Domnului,dar inca mai am curaj,forta si putere sa cred ca toate se intampla cu un scop si,de ce nu,maybe God has a bigger plan for me than I have for myself!

Un comentariu:

ovidiusc spunea...

„Ce poate fi mai captivant si in acelasi timp mai riscant decat o calatorie , mai cu seama daca aceasta se transforma in cautarea a ceva ce ni se infatiseaza ca indistinct , insa la care nu putem renunta "
Valerio Albisetti
am raspuns cu un citat desi gandurile personale sunt metafore mai sugestive ...poate doar mai incriptate ...ca visele despre gradinile de trandafiri

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS