Stare de...nestare!

4 aprilie 2008

Printre zecile de ganduri,printre oboseala si dureri fizice,printre tristete si melancolie (azi mi-am permis sa fiu trista in adancuri,s-au implinit doi ani de cand am ramas fara bunica :( si maine ar fi fost ziua ei de nastere ),printre amintiri trecute si amintiri viitoare,am ajuns acasa si intrand pe alee m-a surprins placut parfumul pomilor infloriti. Aproape ca uitasem cat de dor mi-era de flori,de primavara,de soare,de zambete,de clipe de respiro,de momente de fericire,de sarutari,de strangeri in brate,de liliac...abia astept sa-nfloreasca liliacul. :x

Parca ieri eram in curtea bunicilor si ma chinuiam sa rup crengute de liliac in care sa caut apoi,cu multa grija,floricele cu patru petale,doar ele stiam ca sunt norocoase. ;)) Azi am ramas cu amintirile,cu vorbe pe care nu o sa le mai aud,priviri pe care nu o sa le mai vad. :(

Azi astept sa-nfloreasca liliacul,sa-mi aduca aminte cine am fost,cine m-a crescut cu grija,cine m-a iubit si poate cine m-a urat,cine m-a facut sa sufar si pe cine am ranit la randul meu...dar totodata astept sa-nfloreasca pentru a-mi povesti despre viitor,despre iubire,despre incredere,despre doi batranei singuri intr-o casa,care privesc pe un ecran povestea "viitorului lor comun" devenit intre timp cel mai frumos prezent si cele mai strasnice amintiri... 8->

În orice caz numai dragostea şi creaţia fac viaţa vrednică de a fi trăită şi, totodată, de a fi părăsită fără regret. N-am creat ni­mic care să rămînă generaţiilor viitoare, dar am avut dragostea..."

E de neconceput cît am iubit-o pe Mihaela. S-a strecurat atît de integral în mine făcînd una cu fiinţa mea, încît acum cînd a plecat în lunga ei călătorie şi-a luat numai trupul cu ea, dar în mine a rămas întreagă, mai vie ca niciodată. Voia
să-mi intre în sînge şi, iată, izbutise mai mult, infinit mai mult decît se aşteptase.

Totul, totul îmi vorbeşte de ea: locurile pe unde am hoinărit, casele, grădinile, lucrurile, oamenii pe care i-am cunoscut împreună. În toate şi în tot parcă şi-a lăsat fiinţa ei. (Şi risipa aceasta nu mai avea margini.) Cînd tac, fiinţele şi lucrurile din afară încep să grăiască amintirile din mine. În gînduri şi în vis, în iubire şi în ură, în bucurie şi în suferinţă, în faptă şi în vorbă, e pururea vie, pu­ruri prezentă Mihaela! Pretutindeni Mihaela! Obsesie uriaşă, co­pleşitoare, trebuinţă ca aerul şi lumina.

Cine ar putea să-mi smulgă rădăcinile ei crescute pînă în adîncurile mele cele mai insondabile? Iubirile mari sînt tocmai ace­lea de care te îndoieşti mai mult."
("Invitatie la vals"-Mihail Drumes)


Zilele astea imi permit sa am o stare de...nestare!


Niciun comentariu:

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS