"Albastra,uitarea..."

6 aprilie 2008

"Cand soarta imi va spune sa parasesc pamantul, cand oameni fara mila imi vor sapa mormantul, cand zile pentru mine nu vor mai exista, atunci, dar nici atunci eu nu te voi uita!!!"


"Pastreaza-ma in ochii tai...sa fiu mereu cu tine,azi te iubesc mai mult k ieri si mai putin k maine...si dak totusi ma iubesti...citeste amintirea si nu uita k intr-o zi ti-am daruit IUBIREA!"

"Cand te-am vazut, m-ai invatat sa te plac...cand te-am placut, m-ai invatat sa te iubesc...cand te-am iubit, m-ai invatat sa sufar...cand am suferit, m-ai invatat sa plang...dar niciodata nu m-ai invatat sa te uit..."

"Va veni o data vremea cand in urma vei privi... ai vrea sa reinvie toate, bucurii si nebunii... dar trecutul se ascunde, nu mai vine NICIODATA numai amintirea spune ca... "Asa a fost ODATA!"

"Daca renunti usor la sentimentele cuiva, nu incerca sa mai revii, caci in acele momente cred ca numai singuratatea te poate face sa intelegi ce inseamna cuvantul: IMPREUNA!"

"si-ai sa ma uiti ,ca prea departe si prea pentru mult timp pornesti.....si-ai sa ma uiti caci si si uitarea e scrisa-n legile-omenesti"


"Uitarea e suprema mângăiere a tuturor, şi buni, şi răi." (Barbu Ştefănescu Delavrancea)

"Uitarea e prima facultate a omului." (Albert Camus)

"Uitarea este cea mai divină victorie." (Schiller)

"Uitarea este vechiul leac pentru mizeria umană." (Alfred de Musset)

"Uitarea - un cancer de care se tem şi morţii." (Vasile Ghica)


Uitarea

Ai sosit, dulce uitare,
Din cumplitul meu necaz
Şi din dragostea cea mare
Nici o urmă n-a rămas.

Şi-n aceste ceasuri line,
Eu cu suflet liniştit
Cugetându-mă la tine
Mă întreb de te-am iubit.


(Veronica Micle)



Albastră, uitarea…

Albastră, uitarea prin mintea-mi se joacă
Şi tot ce atinge se sparge în fum,
Deşi blestemata, amintiri îmi toacă,
Tot mi-aduc aminte de al tău parfum.

Roşie, iubirea se scaldă în mare,
Trupu-i de-alabastru luceşte uşor,
Razele de lună tremură amare,
Amar este gândul că îmi este dor.

Verde, nemurirea coboară din stele,
Şarpe veninos îmi intră în vene,
Simt cum sub venin pleoapele-mi sunt grele,
Somnul îmi cuprinde clipele perene.


Galbenă, speranţa vine să mă-mbete
Cu-absint de poveste şi extract de vis,

Zadarnică luptă, tot îmi este sete
De iubire pură şi de paradis.

(Stancu Ovidiu)




Uitam vreodata cu adevarat sau doar ne prefacem ca trecem peste ceea ce vrem sa uitam? Poate ca totul ramane undeva in noi,pana cand inceteaza sa mai doara si rana se cicatrizeaza... Intrebarea ar fi: se mai poate deschide o rana inchisa? Si daca da,ce sa faci ca sa nu mai doara? :-?


Niciun comentariu:

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS