Adevarul... gol-golut?!?

18 martie 2008

Poate ca nu trebuie spus tot.Poate ca trebuie sa gandim inainte sa deschidem gura.Poate ca ceea ce vom spune va rani intr-un fel sau altul persoana cu care vorbim.

Stau si ma gandesc de cate ori am spus lucruri pe care nu ar fi trebuit sa le spun,fara sa dau o foarte mare atentie impactului pe care il pot avea asupra celuilalt.Sunt constienta de forta cuvintelor,de ceea ce pot ele face cu subcontientul nostru,de impresia pe care o poate face folosirea lor corecta sau incorecta.


E greu sa decizi ce sa spui,cand si cum sa faci asta!Trebuie sa facem clar distinctia intre palavrageala si comunicare,intre a spune ceva de dragul de a vorbi si a spune ceva cu un scop.Doar ca,de cele mai multe ori,ai nevoie sa vorbesti,mai ales cand ai niste probleme,pentru ca asa te simti mai bine.Ce-i drept,e valabil doar in cazul femeilor! :p


La o discutie pe aceasta tema,despre ce ar trebui sa spunem si ce nu,mi s-a spus ca e posibil ca aflarea anumitor lucruri sa nu ma ajute.De unde stim ce ne ajuta si ce nu,de unde stim ce-l ajuta pe celalalt?

Aici nu putem presupune,nu ne putem baza mereu pe intuitia noastra sau pe ceea ce nu ne-ar placea sa aflam.


Presa e cel mai bun exemplu ca atunci cand presupui ceva (in cazul ei,ca stie ce-si doreste publicul),poti foarte usor sa dai gres.Da,ajungem din nou la presa,la ce spune,ce face si cum face presa.Probabil ca vedeti si voi foarte bine!


Citind astazi niste comentarii la un articol despre rafuiala presedintelui Basescu cu presa,am dat peste unul foarte interesant,al unei doamne intrigate de ceea ce citeste prin ziare si vede pe la tv.Aceasta doamna propunea,nici mai mult nici mai putin,decat o greva a publicului: sa nu mai cumpere ziare,sa nu se mai uite la televizor,sa nu mai asculte radio,din cauza felului in care se prezinta presa in zilele noastre.Sincer?Mie imi surade ideea si poate ca ar trebui facut asa ceva,ca sa inteleaga si jurnalistii nostri,din breasla carora o sa fac si eu parte (cu putin noroc!?!),ca oamenii s-au saturat de subiecte ieftine,de scandaluri,violuri,caini care se casatoresc,amanti care se sugruma.Romanul trebuie sa iasa din starea in care se afla acum,de “Las-o,bah,ca merge asa!”,pentru ca la un moment dat ii va ajunge cutitul la os si va trebui sa faca ceva.De ce sa nu previna,in loc sa trateze?


Tocmai,de ce sa te certi cu iubitul pentru ca X iti face curte,cand ai putea sa nu-i spui asa ceva?Si nu neaparat pentru a preveni o cearta,cat pentru a-i menaja lui sentimentele si a-l scuti de un moment de gelozie inutila!Acesta a fost un exemplu minor!Nu pot sa nu ma gandesc la emisiunile gen “Tradati in dragoste”,cu care televiziunea ne-a intoxicat.Cum sa-i spui omului pe care-l iubesti,cu care ai o viata in comun,chiar si copii “Stii...sa-ti spun...te-am inselat!” ? Chiar daca s-a intamplat poate doar o data,nu stiu cine are curaj sa marturiseasca asa ceva!


Cu toate astea,adevarul trebuie spus,oricat de dureros ar fi (ne-ar scuti de emisiuni cu urmariri ca-n filme :p) ! Nimanui nu-i place sa fie mintit,nimanui nu-i place sa descopere ca tot ce trait a fost doar o tesatura de minciuni.Si totusi sunt lucruri care nu ar trebui spuse!Ce facem cu ele?



2 comentarii:

drush spunea...

Hhehehe sa fii sigura ca e valabil si in cazul barbatilor, si pe ii ajuta daca vorbesc despre ce au pe suflet, asta o data. Si a doua oara indiferent despre ce e vorba, cred ca trebuie spus, pana la urma va fii spus la timpul potrivit, mai tarziu, mai devreme, dar va iesi la iveala, depinde doar cum se va intampla asta. SI cum ai spus si tu nimanui nu-i place sa fie mintit, o miniciuna doare mai tare decat adevarul. :P

frantuzoaica spunea...

acele cuvinte nedorite le aruncam la cosul de la mcdonalds...cica acolo se arunca toate pbl noastre ;))

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS