Iunie la sfârșit

28 iunie 2017

           O vară grea dintr-un an greu. Dacă un an începe greu, se pare că greu se lasă în continuare...

******* 
           Ochii copilului sunt acea oglindă cu două fețe în care te vezi așa cum ești, dar și cum ți-ar plăcea să fii: gol și neputincios, sau falnic precum un brad pe coama munților. Pentru copil ești totul, oricum ai fi, oricum te-ai dori.

*******
            Citesc „Un om norocos”, un roman de-al lui Paler; pe 2 iulie ar fi fost ziua lui de naștere, mi-am amintit de asta după ce am cumpărat cartea; îmi amintește de „Amintiri din casa morților”, a lui Dostoievski, prin construcția frazelor, prin complexitatea subiectului, prin descrieri, prin subtilitățile psihologice. Citesc și mi se pare că văd filmul derulându-se în fața ochilor. Sunt oameni care ar face orice să-și depășească mediocritatea, deși sunt conștienți că nu pot sau că nu sunt dispuși să dea mai mult. Tot Octavian Paler spunea că unica mediocritate injustificabilă e mediocritatea iluziilor. Pentru că, nu-i așa, cine ne împiedică să visăm?

******* 

concert Sala Palatului      
concert Sala Palatului     La 50 de ani, Patricia Kaas a ridicat în picioare publicul de la Sala Palatului. A fost un concert-periplu printre melodii vechi, care au consacrat-o, dar extraordinar reorchestrate și îmbinate cu unele noi, de pe albumul lansat la finele anului trecut. Un concert pe care l-am simțit ca pe o descătușare a sa și pe care l-am trăit la intensitate maximă, a fost evident că se simte bine în pielea ei și că e împăcată cu tot ce a trăit. Vocea Patriciei rămâne inegalabilă și parcă odată cu trecerea timpului, capătă nuanțe noi, devenind tot mai puternică și mai bună, precum vinul.

„Este un nou start în viaţa mea, atât ca femeie, cât şi ca artist. Noul meu album reflectă toate alegerile mele, modul în care gândesc şi felul în care fac muzică. Mă simt mult mai liberă, viaţa îmi pare mult mai uşoară, poate şi pentru că după 30 de ani de carieră nu mai simt că trebuie să demonstrez nimic celor din jur, poate doar mie. Nu-mi doresc decât să fiu fericită şi împăcată cu mine. În mod clar văd viaţa cu alţi ochi, totul e diferit pentru mine acum.”  (sursa)
 

         


 

Este un nou start în viaţa mea, atât ca femeie, cât şi ca artist. Noul meu album reflectă toate alegerile mele, modul în care gândesc şi felul în care fac muzică. Mă simt mult mai liberă, viaţa îmi pare mult mai uşoară, poate şi pentru că după 30 de ani de carieră nu mai simt că trebuie să demonstrez nimic celor din jur, poate doar mie. Nu-mi doresc decât să fiu fericită şi împăcată cu mine. În mod clar văd viaţa cu alţi ochi, totul e diferit pentru mine acum.

Citeste mai mult: adev.ro/orkivo

Este un nou start în viaţa mea, atât ca femeie, cât şi ca artist. Noul meu album reflectă toate alegerile mele, modul în care gândesc şi felul în care fac muzică. Mă simt mult mai liberă, viaţa îmi pare mult mai uşoară, poate şi pentru că după 30 de ani de carieră nu mai simt că trebuie să demonstrez nimic celor din jur, poate doar mie. Nu-mi doresc decât să fiu fericită şi împăcată cu mine. În mod clar văd viaţa cu alţi ochi, totul e diferit pentru mine acum.

Citeste mai mult: adev.ro/orkivo

Detaliu din altă lume

23 iunie 2017

Biserica Sf. Constantin și Elena, Schitu Golești, Argeș   
          Vița-de-vie este unul dintre simbolurile care exprimă relația dintre Dumnezeu și poporul său: ''Dumnezeul puterilor, întoarce-Te dar, caută din cer și vezi și cercetează via aceasta,.... și o desăvârșește pe ea, pe care a sădit-o Dreapta Ta, și pe fiul omului pe care l-ai întărit ție'' (Psalmi 79: 15, 16). 

          "Eu sunt vița cea adevărată și Tatăl Meu este lucrătorul (...) Rămâneți în Mine și Eu în voi. Precum mlădița nu poate să aducă roada de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot așa nici voi, dacă nu rămâneți în Mine. Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cel ce rămâne întru Mine și Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteți face nimic. Dacă cineva nu rămâne în Mine se aruncă afară ca mlădița și se usucă; și le adună și le aruncă în foc și ard. Dacă rămâneți întru Mine și cuvintele Mele rămân în voi, cereți ceea ce voiți și se va da vouă" (Ioan 15: 1, 4,5,6,7).  
(http://www.crestinortodox.ro)

Eu scriu, tu scrii, noi scriem. De ce?

21 iunie 2017

           Când citesc ce minunății scriu alții, fie poezie, fie proză, mă întreb de ce mai scriu eu. E clar că nu voi inventa roata și nici nu voi descoperi cine știe ce tehnică miraculoasă de a așterne cuvintele, totuși... scrisul nu mă lasă și văd bine că nici eu nu-l las pe el. Poate că Andre Maurois are dreptate

         „Nevoia cuiva de a se exprima scriind, izvorăște dintr-o greutate de adaptare la viață sau dintr-un conflict interior pe care omul nu reușește să-l clarifice prin anumite eforturi.(The New York Times, 10 oct 1967, p 42) Iar părintele Filothei Faros explică afirmația lui Maurois astfel:

        „Niciun scriitor nu scrie pentru că a găsit un răspuns la o problemă. Scrie, poate, întrucât are o problemă și dorește o dezlegare. Dezlegarea nu înseamnă o rezolvare facilă, ci presupune o mai largă și mai adâncă conștientizare a problemei spre care scriitorul este condus și cu care este nevoit adesea să se confrunte. Suntem deja într-un proces de creație atunci când ne confruntăm cu o problemă. Scriitorul și artistul nu oferă răspunsuri, ci creează trăind ceea ce încearcă să lucreze în ei, îndemnați fiind să caute, să găsească acel ceva ce nu poate fi transmis. Oferirea unui tablou sau a unei cărți lumii este parte a unui proces continuu de căutare.” („Manual de iubire”)


          Scrisul e eliberare, frământare, rezolvare, conștientizare, creație, trăire, pe rând sau laolaltă, toate sau nimic dintre ele. Ce mi-e clar e că fiecare știe de ce scrie, chiar dacă n-o spune răspicat, sufletul știe, el nu poate fi păcălit. Cu un singur lucru nu pot fi de acord, cu îndemnul de odinioară al lui Heliade-Rădulescu: „Scrieți, băieți, orice, numai scrieți!”  Cantitate nu înseamnă și calitate, prefer varianta mai rar și bine, decât mult, înșirând, cum spune poetul, „cuvinte goale”.



Quilling: new project!

crengu quilling

Poveste din pădure

19 iunie 2017

Dacă tot a venit vara, să ne închipuim că stăm într-un hamac și să ne delectăm, zic: 

La marginea verii

15 iunie 2017

E-n aer parfum de tei năucitor
parfum de iunie, de drag și de dor
și timpul ne răsfoiește
pe plaiuri cu fân proaspăt cosit
la marginea verii
ar trebui să păstrăm mai mult cu noi astfel de clipe
să le toarcem pe fusuri de inimi
și să le împletim în cununi la sfârșit de an
să nu așteptăm să se termine viața
ca să iubim fără limite, până la cer
să oferim îmbrățisări ca baloane colorate
să înălțăm zâmbete ca fulgere în mijlocul furtunilor
și să ținem sufletul treaz
ca să nu adormim în toiul aducerilor-aminte
să-mbătrânim frumos în ochii nepoților noștri
ca să le zâmbească îngerilor veniți să ne-ntâmpine
și să le-ntipărească în gene memoria oamenilor
care s-au întors în cer de la marginea verii
o vară cu parfum de tei năucitor
parfum de iunie, de drag și de dor

Adio, grădiniță!

Ultima serbare de grădiniță, doi ani la final... Unul își ia adio, celălalt abia o începe. 
Emoții și temeri totodată, din toamnă avem școlar!

 

 







 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS