Confesiuni de iarnă

8 decembrie 2016

         Mi-au fost grele de când mă știu utimele două luni din an: agitație, curățenie, cumpărături, pregătiri, când eram la ai mei. Acum, că sunt eu la casa mea, agitația e cam aceeași, cu serviciu, cu doi copii cu serbări și diverse spectacole, cu timpul care parcă niciodată nu e suficient, cu încărcătură spirituală din plin, cu așteptări neîmplinite și schimbări care întârzie s-apară.
        E drept că mi-am îndeplinit destule obiective din lista întreagă pe care o aveam la începutul anului, de altfel, toamna mi-a adus mereu și lacrimi și lucruri frumoase, și zâmbete, dar și dureri până în măduvă de oase. Cel mai mult m-am bucurat că mi-am regăsit poezia, că am scos-o la aerisit, după o vreme bună de stat la naftalină.

        *******

        Urăsc petrecerile pentru copii. De fapt, nu pe ele în sine, cât mai ales faptul că la cele mai multe dintre cele la care am fost cu piticii până acum, nu au lipsit pizza, sucurile carbogazoase și torturile cu ciocolată și marțipan, deloc sănătoase pentru copii și niște animatori... amatori, oameni care pentru un ban în plus, la sfârșit de săptămână, de obicei, dau în mintea copiilor. Dacă mai pun la socoteală și faptul că ora de începere a fost, la majoritatea petrecerilor, 6 seara, duminica, iar apoi vine luni, zi de grădi, eșecul e garantat. Da, piticii mei se bucură de astfel de evenimente, ca orice alți copii, dar poate nu ar strica să gândim lucrurile un pic mai mult, mai ales în ceea ce privește locația, ora, meniul. Matei, din fericire, nu mănâncă pizza, nici cumpărată, nici făcută în casă, Miriam, însă, e mai mâncăcioasă și e prima la orice masă, nu pot să-i interzic de fiecare dată să mănânce. Nu mai spun acum de petrecerile la McDonald's, la care încă nu am ajuns, dar presimt că nici mult nu mai durează.
        Numiți-mă snoabă, dacă vreți, dar eu cred că petrecerile aniversare ale copiilor noștri merită să fie altfel, nu trase la indiggo, pentru că așa se face. Și nu cred nici în ideea că se mai întâlnesc și părinții și mai socializează unii cu alții, dacă nu rezonezi cu nimeni dintre adulți, se duce pe apa sâmbetei toată socializarea și nu faci decât să stai cu ochii pe ceas, să vină tortul și să pleci acasă.

******* 
 
      Am scris rar în ultima vreme, n-am mai găsit nici timp și nici cuvinte și decât să înșir cuvinte goale, cum spunea Eminescu, am preferat să tac. Închei un 2016 bun pentru blog, greu pentru mine ca mamă, soție, fiică, prietenă și nu urmează deloc ceva mai ușor. Francisco de Goya spunea că somnul rațiunii naște monștri. Eu cred că și lipsa somnului poate face același lucru, la fel ca și lipsa afecțiunii și a manifestării acesteia, a unui domeniu stabil și prosper din viața privată, în această lume nebună, nebună de tot. Cred că nimeni nu are habar cât de monstru poate fi de fapt. Profesorul meu de filozofie din liceu avea o vorbăNu am încredere în nimeni, nici măcar în mine. 
 

Să fim sănătoși, că restul se (mai) rezolvă!

Dacă timpul m-ar asculta...

5 decembrie 2016

o colaborare inedită      
 
  "Ce prețuim cu-adevărat se-ascunde-n inimi,
    De-aia oamenii zâmbesc și cu salariul minim!"

Activități de sezon

4 decembrie 2016

Brăduți decupați și ornamente imperfecte din hârtie

cine a mâncat de dimineață, are forță la... ștanțat :))
clopotei quilling

globuri quilling

clopotei si brad quilling


 

Ție

3 decembrie 2016

La mulți ani, dragoste!


Tu ar fi trebuit să fii femeie,
să-ți naști copiii din coaste și din vene,
să-i modelezi în pântec și 
să-i lași nouă luni la dospit,
apoi să-i primești în brațe,
să le sufli iubire pe gene,
să ți-i lipești ca tatuaje
de trup și de suflet.
Dar Dumnezeu te-a vrut să le fii tată,
să le porți jocurile pe umeri
și-n zâmbete 
durerea și plânsul,
să-i înveți cum se respectă femeia - 
soție, bunică și mai ales mamă-
să-i arăți fetei dansul iubirii eterne,
mândria de a fi și ea creatoare de viață,
cu Dumnezeu laolaltă.
Căci El te-a vrut tată,
deși tu ai fi putut foarte bine
să fii femeie! 




Doar atât

29 noiembrie 2016

        Unii își bat soțiile, alții copiii, părinții sau bunicii. De ce, nu știu nici ei exact. 
         Dacă bătaia ar fi ruptă din Rai, nu ar durea și nu ar curma vieți.
         Dacă am asculta mai mult și am judeca mai puțin, poate nimeni nu ar mai bate pe nimeni. 
         Dacă nu am mai râde de slăbiciunile altora și ne-am apleca mai mult spre ale noastre, poate că și bătăușii ar avea curaj să vorbească despre ceea ce-i doare cu adevărat.
         Dacă am renunța să mai fim singuri printre oameni, poate am reuși să îndreptăm lucruri la timp.

         Dacă am vrea, am putea.

Un strop de relaxare-n weekend

28 noiembrie 2016

crengu quilling
cercei pentru o dinamovistă - 1
crengu quilling
cercei pentru o dinamovistă - 2
crengu quilling
o viitoare broșă - orizontală
crengu quilling
sau poate verticală

Proverbul zilei


Ca-ntre fete, sâmbăta

26 noiembrie 2016

         Dacă tot suntem singure, până mergem la o petetere aniversară, să ne jucăm (mai mult ea) și să cântăm a muti aaaani, să ne facem puțin de cap cu niște biluțe iubitoare de apă și să mai învățăm și culorile, cu ocazia asta: vede, ociu, abatru, baden (galben):


 



 

Între copii, să fim copii!


 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS