Stare de nestare

20 octombrie 2017


Ce ai făcut cu mine, Doamne?
M-ai rupt din carne şi din os
şi nu am cum să mă mai cos,
nu pot s-adun ce vreau să spun,
nu mai pot face curcubee
din partea mea miraculoasă de femeie
şi nu mă mai pot regăsi întreagă
în casa mea de vise,
dragă.
M-ai despărţit de tot ce-am fost
şi cred că ai găsit vreun rost
bucăţilor mele osirizate,
durute şi împrăştiate,
în pământ şi în cer,
în focuri şi-n ape,
aşa de dureros că nici nu ştiu ce e mai aproape
ori mai departe
şi nu mai pot deosebi
noaptea de zi.



Nu sunt perfectă, nici nu vreau, nici nu pot !?!

19 octombrie 2017


O lună de schimbare și totuși un ingredient lipsește... mereu uit să fac, să întreb sau să spun ceva, într-o zi am plecat de acasă fără chei – eu, care nu le uitam niciodată acasă - și m-am pomenit în fața blocului, cu școlarul, că nu am cu ce să deschid... bine că trebuia oricum să ajungem în Sun Plaza, la o expoziție și ne-am întalnit acolo cu jumătatea cealaltă a familiei...
O vreme am pus toate aceste întâmplări pe seama faptului că sunt dezorganizată, apoi am dat vina pe noul program, pe trezitul la 5 dimineața și somnul insuficient, apoi pe faptul că m-am resemnat să fac numai ce trebuie și mai puțin ceea ce-mi place... am tot fost întrebată dacă îmi place ceea ce fac la noul loc de muncă (cineva credea că de-asta mi-am schimbat serviciul, că mi-am găsit ceva ce-mi place) și doar că n-am răspuns iritată  "De când trebuie să-ți placă ce muncești?".... sigur, ar fi ideal astfel, dar nu toți sunt așa norocoși...
În altă ordine de idei, n-am pretins niciodată că sunt infailibilă, doar că-mi place să fie toate la locul lor și să nu întârzii unde am de mers; și da, ar fi frumos dacă și cei din jurul meu ar fi la fel, încă mai am de învățat cum să nu mă mai frustrez din cauză că nu se întâmplă așa... (că tot vorbeam de frustrări la un moment dat).

Drept urmare, dacă aveți idei/ sugestii despre cum să fiu la zi cu toate și cu mintea întreagă, le aștept cu interes!










Cele mai frumoase imagini

17 octombrie 2017

Iedera toamnaIedera toamna

unul din acele momente în care mi-aş fi dorit să fi avut la mine aparatul foto, pentru unele dintre acele imagini care-ți taie respirația, un cadru în care aş fi uitat de toate şi de mine... și ce altă melodie mai potrivită decât aceasta?




Mă minunez

16 octombrie 2017

... de toamna asta, de cât de repede schimbă totul în jur, de parcă nu am mai trăit nicio toamnă până acum;
... de cât de repede trece timpul şi de urmele pe care le lasă;
... de mine, de reacțiile pe care le am uneori, de cât de uşor pot renunța la ceva, deşi la început sunt foarte încântată;
... de faptul că m-aş aşeza într-un balansoar, într-o curte sau într-o mansardă, aş citi, aş scrie orice, oricât, oricum, aş privi toamna şi aş savura o ciocolată caldă;
... de egosimul de care dau dovadă uneori...

...şi e de-abia toamnă... la iarnă de ce-o să mă mai minunez?

Toamna




Tomnatice

13 octombrie 2017

dintr-o toamnă mai veche
           Tata e născut toamna, într-o zi de 13, fratele lui, iarna, tot într-un 13, eu primăvara, într-o zi de 26, multiplu de 13. Tot într-o astfel de zi m-am căsătorit, iar când am venit în Bucureşti şi am stat în gazdă, la interfon trebuia să apăs tot... 26.  Matei a venit într-un 27, 26+1. Cu toate astea, n-aş putea nici să spun că 13 a fost un laitmotiv al vieții mele, ca-n "Ciuleandra" lui Rebreanu, nu m-am simțit urmărită de ghinion. Şi asta în ciuda faptului că bunica din partea mamei a murit la 2 zile după ce am împlinit 11 ani, iar bunicul matern, de ziua mea onomastică... De coincidențe, oricum, nu am dus şi nu duc lipsă.
          Odată cu toamna, însă, îmi scade pofta de scris şi creşte cea de făcut poze. Sper să-mi mai regăsesc, măcar uneori, poezia şi să mai şterg de praf blogul dedicat fotografiilor; nu de-alta, dar abia astăzi am observat că n-am mai postat pe acolo de (aproape) un an de zile...
          Şi după o luuungă pauză, cred că în sfârşit mă voi mobiliza pentru nişte quilling. Sunt inconsecventă, ştiu, îmi piere destul de uşor entuziasmul, dar, dacă apare o motivaţie externă, sunt şanse mari să mă activez. Sper să nu rămân doar cu zisul şi cu melancolia specifică anotimpului în curs!

Cu ce ne mai jucăm

piese noi, de construit; îmi fac cu ochiul şi hama beads, la un moment dat le vom încerca şi pe ele







Castane de colecție, porumb de fiert şi vreme bună

Toamnă la fereastră

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS