Cărți, întrebări, tristeți. Frânturi

24 aprilie 2017

           Copilul fără părinți se numește orfan, dar părintele care-și pierde copilul, cum se numește?
******* 
            În weekend, o mamă și-a plâns băiatul, o soacră și-a plâns ginerele, două vieți la final...
******* 
            Am citit 1984, a lui George Orwell și m-am minunat, deși știam din cărțile lui Virgiliu Gheorghe la ce să mă aștept: „Fratele cel Mare stă cu ochii pe tine!”, tele-ecrane prin care se urmărește fiecare mișcare a unei persoane, ba chiar se și vorbește cu ea, dacă face ceva nepotrivit cu regimul politic, se transmit știri despre realizările Partidului, mesaje de propagare a urii și de reeducare a populației în spiritul și principiile Partidului, Poliția Gândirii (un soi de SRI care te urmărește de la sol și din aer, din elicoptere), Nouvorbă (un nou limbaj prin care se elimină, practic, vorbirea normală prin tot felul de abrevieri și analogii, de ex. Soceng = socialism englez), ziare și cărți retipărite pentru a fi în acord cu poziția de la momentul respectiv a Fratelui cel Mare despre subiectul în cauză, mascarea minciunii în adevărul absolut și promovarea Partidului drept deținătorul binelui suprem, oameni pârâți de prieteni, soții sau copii Poliției Gândirii, stăpânirea oricăror reacții și sentimente care nu sunt în acord cu principiile promovate și dorite de Partid, luarea copiilor de la sânul mamelor cât de timpuriu posibil, abolirea orgasmului, acte de procreere anuale, precum, citez, „reînnoirea unei cartele”, distrugerea relației dintre părinți și copii, eliminarea credinței... cel puțin Nouvorba îmi sună a corectitudine politică, despre restul nici nu mai vorbesc, sunt prea evidente asemănările cu ce trăim sau urmează să trăim... o distopie răsărită doar din pură imaginație?
******* 
           Și m-am apucat de Minunata lume Nouă a lui Aldous Huxley și deja m-am oripilat, deși n-am ajuns nici până la jumătate: simpla idee de creare a oamenilor în laborator, cam 96 de perechi de gemeni identici dintr-un singur ovul, condiționați să suporte căldura, sau să fugă de trandafiri sau de cărți, ca să nu se nască cu dragoste de natură sau cu pasiune pentru citit, inoculați special cu anumite boli sau imunizați împotriva altora, mi se pare din cale-afară. Din păcate, în condițiile în care oamenii se căsătoresc tot mai rar, sau deloc, fac tot mai puțin copii sau prea târziu, din punct de vedere al vârstei, ne arată deja că direcția în care mergem nu e prea departe de cea descrisă în cartea lui Huxley... o altă distopie, inspirată din cea a lui Orwell, care mă face să mă întreb în ce măsură va rămâne la stadiu de carte SF. Cred că e prima pe care o lecturez cu atâta dezgust!
*******
         Doruri mari și mici, o vacanță care se apropie de sfârșit, oboseală, viitor apropiat.

Frumoase flori

Pustiu

21 aprilie 2017

ne golim de oameni
cum copacii toamna de frunze
și nicicând vor crește alții în loc,
ci mai multe stele răsar
pe bolta cu lună la butonieră... 


„Cu sfinții odihnește, Hristoase, sufletele adormiților robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit.”

Prea greu anul ăsta...

Amnezie anestezică

19 aprilie 2017

*scriam cândva*


foto: internet

Sunt zile în care nu
pot să mai simt
și nopti ce-mi fură și
ultima fărâmă de suflet
Sunt zile în care nu
pot să mai gândesc
și nopți în care-mi
sperii îngerii

Sunt clipe, minute și ore în șir
când cea mai grea boală a mea
e aceea de a nu mai ști cine sunt…
(11 noi 2004)






 
oare m-am vindecat?

                                   

 

Avem nevoie de timp pentru a fi

Mai mult decât o traducere

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS