Fondatorul Source Institute: „Țineți-i pe cei dragi departe de facebook!"

23 februarie 2017

"      Nu este vorba doar despre ceea ce Facebook spune că va lua și va face cu informațiile tale, ci e vorba despre ceea ce nu spune, dar face oricum, din cauza acelor portițe pe care și le creează când vine vorba de „Termeni și condiții” și pur și simplu nu se ține de cuvânt. Nici nu mai este nevoie să apăsăm pe „Sunt de acord”. Politica de confidențialitate se schimbă numai, iar tu rămâi în continuare pe Facebook, deci o accepți. Ups!

       Facebook nu îți păstrează datele în siguranță, și nici anonime, oricât ai încerca să-ți limitezi setările de confidențialitate. E o capcană. Există numeroase încălcări ale confidențialității: trimite acordul tău față de anumite produse către agenți publicitari sau politicieni, urmărește tot ceea ce citești pe internet, folosește informațiile prietenilor tăi pentru a afla lucruri personale despre tine – iar aceste lucruri nu au buton de oprire.

        Facebook oferă datele tale și „terților” ori de câte ori folosești aplicații, și pretind că tu ești cel care acționează. Astfel, îi permiți Facebook-ului să-și încalce politica de confidențialitate atât în privința ta, cât și a prietenilor tăi. E ca atunci când fratele meu mă punea să mă bat singur și mă întreba „De ce faci asta?”, apoi îi spunea mamei că nu e vina lui.

      Pe măsură ce m-am adâncit în miezul problemei, am descoperit cum ne spionează Facebook – ceea ce am și verificat de două ori folosind articole din surse de știri de renume și din studii academice care au fost cercetate amănunțit. Puse laolaltă, pare o nebunie!
  • Dețin și continuă să creeze acorduri false asupra produselor, pe care le trimit prietenilor din partea ta – dar tu nu vei afla asta niciodată.
  • Oriunde vezi butonul „like” pe o pagină web, Facebook vede ceea ce citești. Caută cuvintele cheie de pe pagină și ți le asociază. Știe cât timp petreci pe diverse site-uri și pe ce subiecte.
  • Îți citesc mesajele private și conținutul link-urilor pe care le trimiți în privat.
  • Au introdus proprietăți care îți pornesc microfonul de la telefon – luând în considerare schimbarea setărilor de confidențialitate privind înregistrările, se prea poate ca supravegherea audio să aibă loc fără ca noi să știm.
  • Îți pot accesa fotografiile, și prin recunoașterea feței îți vor găsi locația, chiar dacă fotografiile nu sunt pe Facebook (pozele făcute cu telefonul mobil conțin dată, oră și informații GPS).
  • Folosesc campanii înșelătoare pentru a-ți determina prietenii să dezvăluie informații pe care le doreau private.
  • Folosesc informațiile pe care le au despre tine, din like-urile tale, din ceea ce citești, ceea ce tastezi dar nu postezi, pentru a crea o imagine cât mai exactă despre cine ești – chiar dacă pretinzi că vrei să rămână un secret. Există tehnici statistice, care se folosesc pe piață de secole, și care presupun corelarea între comportament și însușiri. Chiar dacă nu ai postat niciodată nimic, ei îți pot ghici vârsta, sexul, orientarea sexuală și viziunea politică. Atunci când postezi, află încă și mai multe. Apoi fac aceste informații publice băncilor, societăților de asigurări, statului, și desigur, agenților publicitari.

    [...]

    Nu se pune problema că avem ceva de ascuns, ci că trebuie să păstrăm un important drept al libertății – dreptul la confidențialitate, dreptul de a avea o părere despre modul în care este folosită informația despre noi înșine. Renunțăm la toate aceste drepturi pentru totdeauna prin faptul că folosim Facebook-ul.

    Dacă ai fost vreodată de acord cu ceva ilegal într-o conversație privată pe Facebook sau ți-ai exprimat sprijinul pentru o cauză politică, acest lucru va putea fi folosit împotriva ta în viitor, mai ales de către statul unei alte țări. S-ar putea să fii arestat pentru că te afli într-un loc nepotrivit la momentul nepotrivit, sau ai putea fi oprit la aeroport într-o zi, fiind nevoit să faci pușcărie pentru ceva considerat ilegal, ceva ce ai recunoscut că ai făcut cu cinci ani în urmă. În New York, o echipă SWAT a spart casa unui comedian pentru o glumă pe care acesta a postat-o. Forțele legii se mai înșeală, iar tu le oferi mai multă putere și mai multe ocazii să se înșele. Le încarci pistolul, ți-l pui la tâmplă și-l oferi oricui e dispus să-ți cumpere datele personale.

    Nu este nevoie să vorbim ipotetic despre supravegherea statului. Unul dintre primii investitori în Facebook pe nume Greylock este în legătură directă cu o firmă de investiție în CIA numită In-Q-Tel. Potrivit paginii lor web „identifică tehnologiile de ultimă oră pentru a ajuta CIA și Serviciul de Informații SUA în misiuni”. Și în caz că nu ați auzit – s-a descoperit că datele de pe Facebook sunt trimise direct programului de supraveghere PRISM."




    mai multe detalii aici 

Bu-hu-huuu!

Să vină martie

7 ani de corporatism

12 februarie 2017

               De curând s-au împlinit 7 ani de când am schimbat redacția unui ziar cu o oarecare firmă de telecomunicații. Având în vedere că aproape 4 ani am fost în concediu de creștere a copilului, rămân doar 3 în care efectiv am lucrat.
                N-a fost ușor să mă adaptez domeniului, regulilor firmei, stilului corporatist de a sta aproape 8 ore la birou, migălind... rapoarte. Dar am învățat multe despre mine și despre colegii mei, oameni despre care n-am înțeles de la început de ce se mândresc atât de mult cu locul în care muncesc. Pe unii nici până acum n-am reușit să-i înțeleg, dar asta e altă poveste.
                Încă am senzația că mediul corporatist e o junglă în care fiecare încearcă să-și impună propriile reguli, iar dacă nu, măcar să lase impresia că o face, lăsând deoparte faptul că toate trebuie trecute prin filtrul puterii șefului. Acest manager neobosit, care lucrează și-n somn pentru companie și care, nu-i așa, e șef și-n pielea goală. Care nu are viață personală sau dacă are, o ascunde bine la ușa firmei și are aceeași pretenție de la angajați. Care angajați nu au voie să pună întrebări sau să aibă opinii, deși șeful susține că o pot face neîngrădiți, care nu au sindicat sau alte forme de organizare. Sau poate doar la mine e așa, cine știe.
               Cert e că am avut parte de câteva tipuri de șefi, sau mai bine zis, șefe, că așa s-a nimerit:
  • managera de departament care nu trebuia deranjată nici măcar cu o floare ( nu că nu i-ar fi plăcut să primească flori, ci că prefera să nu aibă bătăi de cap și care considera că nimeni nu e de neînlocuit - nu știu dacă era un crez al ei sau nu, cert e că s-a întâmplat să devină... înlocuibilă tocmai când nu se aștepta);
  • șefa de departament ajunsă în poziția asta în urma propriilor conspirații, care se ceartă cu superiorul ei fix în ziua în care vine un angajat nou, doar-doar o reuși să-i semene acestuia din urmă încrederea că a nimerit unde trebuie și care, de fapt, e un mic dictator, având impresia că totul i se cuvine și nimeni nu mai e ca ea;
  •  o altă șefă de departament, cea prinsă în conspirațiile altora și care până la urmă se dovedește un superior bun, obiectiv și cu capul pe umeri;
  • șefa actuală, care ca vârstă mi-ar putea fi mamă și care s-a schimbat considerabil de când am cunoscut-o: dintr-un om care punea prea mult la suflet tot ce nu reușea să facă pentru departament și pentru firmă, într-unul care a priceput că alte lucruri sunt, de fapt, mai importante decât să mori pentru companie: sănătatea, familia, liniștea sufletească.
                Dincolo de tot ce-am învățat în acest domeniu, din punct de vedere al particularităților și abilităților, am priceput că reconversia profesională poate fi chiar benefică, pe lângă faptul că devine necesară, că șefii-oameni sunt puțini, că pentru majoritatea nu există decât serviciul, decât compania, că ei nu realizează că la un moment dat vor fi înlocuiți, că nu sunt nemuritori, că firma nu le ține de cald seara în pat, că, oricum ar da-o, firma nu e femeie, nu ține loc de soție, prietenă, iubită sau copii, că orele alea peste program nu le vor recupera nicicum, că firma cere, dar nu dă mare lucru în schimb. Și am mai priceput că șeful, indiferent cum ți se pare ție, incapabil, inadaptat, incult, insuficient pregătit, ei bine, șeful acesta trebuie respectat. Cum trebuie respectați și colegii, chiar dacă ți se pare că numai tu muncești în departament și că ești nedreptățit în cea mai mare parte a timpului. Dacă reușești să faci asta, consideră că ai făcut un pas important pe calea smereniei.
               Altfel, te va roade mereu gândul că tu poți și meriți mai mult, că ai putea chiar să fii șef pentru că, nu-i așa, al tău nu e cel mai grozav, toata lumea o vede; și în loc să te duci la serviciu cu bucuria gândului că ai unde să-ți câștigi pâinea, te vei duce cu lehamite, vei sta numai cu ochii pe ceas, așteptând să se facă ora de plecare și nu vei ști, la sfârșitul programului, de ce ești atât de obosit. Și asta e valabil indiferent că-ți place sau nu ceea ce faci. Dacă te pierzi în mândrii, lupte de orgolii și invidii, nici nu vei observa când ceea ce munceai cândva cu drag se transformă în ceva ce faci doar pentru că trebuie.

              Doriți-vă s-aveți echilibru între viața profesională și cea personală și acționați ca atare, s-ar putea să vină vremea în care să regretați că nu ați stat mai mult pe-acasă, că nu v-ați îngrijit mai mult de sănătate și de voi înșivă, ca oameni!
              

Stabiliți-vă prioritățile, restul este doar nisip!

11 februarie 2017

 Filozoful și borcanul lui


            Un profesor de filozofie stătea în fața studenților săi având câteva obiecte în fața lui.  Când a început ora, fără să spună un cuvânt, a luat un borcan mare și a început să-l umple cu pietre cu diametrul de aproximativ 5 cm. Apoi i-a întrebat pe studenți dacă borcanul este plin. Au fost cu toții de acord că este plin.
           Apoi a luat o cutie cu pietricele și le-a turnat în borcan, scuturându-l ușor. Desigur că acestea s-au rostogolit printre pietrele mari și au umplut spațiile rămase libere. Apoi i-a întrebat pe studenți dacă borcanul este plin. Au fost din nou de acord că este plin. Și au râs. Apoi a luat o cutie cu nisip și l-a turnat în borcan, scuturându-l ușor. Desigur nisipul a umplut spațiul rămas liber.
         "Acum, spuse profesorul, vreau să recunoașteți că aceasta este viața voastră. Pietrele mari sunt lucrurile importante: familia, partenerul de viață, sănătatea și copiii voștrii, lucruri care, chiar dacă totul este pierdut și numai ele au rămas, viața voastră tot ar fi completă. Pietricelele sunt celelalte lucruri care contează: slujba, casa și mașina. Nisipul reprezintă lucrurile mici, care completează restul. Dacă puneți în borcan mai întâi nisipul, nu mai rămâne loc pentru pietrele mari și pentru pietricele. La fel se desfășoară și viața voastră: dacă vă consumați timpul și energia cu lucrurile mici, nu veți avea niciodată spațiu pentru lucrurile importante. Fiți atenți la lucrurile care sunt esențiale pentru fericirea voastră. Jucați-vă cu copiii voștri, faceți-vă timp pentru controale medicale, duceți-vă partenerul la dans. Va rămâne mereu destul timp să mergeți la serviciu, să faceți curat în casă, să dați o petrecere sau să duceți gunoiul. Aveți grijă de pietrele mari în primul rând, de lucrurile care într-adevăr contează. Stabiliți-vă prioritățile, restul este doar nisip."      

(de pe net)

           

Antiexemplu

10 februarie 2017

            Coincidență sau nu, cuvintele care definesc ultima perioadă au în componență prefixul „anti”: „antiguvern”, „anticorupție”, „antiparenting” (Savatie Baștovoi), „antiexemplu”. Recunosc, însă, că-mi place sinceritatea lui Carla's Dreams și cumva mă regăsesc în ea, pentru că da,

Sunt doar un om, ce trece prin timp, greşind zi de zi și învăţând
Nu sunt exemplar, dar poate voi fi, un antiexemplu istoric curând

Sunt doar un om, ce trece prin timp, greşind zi de zi si învăţând
Nu sunt exemplar, dar poate voi fi, un antiexemplu istoric curând
http://Versuri.ro/w/ghkihl
Sunt doar un om, ce trece prin timp, greşind zi de zi si învăţând
Nu sunt exemplar, dar poate voi fi, un antiexemplu istoric curând
http://Versuri.ro/w/ghkihl
Sunt doar un om, ce trece prin timp, greşind zi de zi si învăţând
Nu sunt exemplar, dar poate voi fi, un antiexemplu istoric curând
http://Versuri.ro/w/ghkihl
Sunt doar un om, ce trece prin timp, greşind zi de zi si învăţând
Nu sunt exemplar, dar poate voi fi, un antiexemplu istoric curând
http://Versuri.ro/w/ghkihl

Scurt pe trei

8 februarie 2017

         Încă mă fascinează felul în care reacționează oamenii în diferite situații, modul în care nu se așteaptă să fie citiți și, ca atare, descoperiți în bârlogul lor. Dar habar nu au cât de previzibili pot fi. Și ce trist poate fi să pierzi legătura cu cineva apropiat, fără să știi exact de ce... Cică uneori e ca-n filme, nu-i vina ta, e vina lui/ a ei...

******* 

          A nins și astăzi pe săturate și, cu toate că abia așteptasem să scap de zăpada căzută rândul trecut, m-am bucurat și azi ca un copil, chiar dacă-mi bătea vântul în față și îmi așternea neaua pe ochelari. M-am binedispus în mod neașteptat când am ieșit dimineață, din bloc și am dat cu ochii de covorul alb. Mi-era cald în suflet, deși mă înconjura atâta frig, deși oamenii sunt atât de reci, posaci, individualiști și triști, atât de triști încât vor să le taie și altora pofta de viață.

*******  

         Simona mi-a făcut dor de Pitești. Și numai doamna Gina mai reușea asta, cu imaginile din pădurea Trivale.
 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS